LECTURÃ… Ana Sãndulescu, o tânãrã vasluiancã de doar 27 ani, si-a lansat de curând prima carte: “Anamneza”, în paginile cãruia se se vor regãsi nu numai romanticii, ci si juristii si pasionatii de adrenalinã. “Reactiile au fost neasteptat de bune, drept urmare cã am fost invitatã si la Festivalul International de Literaturã de la Iasi (FILIT), editia din octombrie”, spune tânãra. Desi locuieste de câtiva ani în Bucuresti, Ana revine cu drag la Vaslui ori de câte ori poate: “ultima oarã am fost de Paste. Desi am plecat imediat dupã terminarea liceului, mai întâi la Iasi, la facultate, apoi la Bucuresti, la masterat, în continuare sunt legatã de Vaslui, pentru cã acolo am copilãrit si acolo am oameni dragi”.
“Paginile “Anamnezei” sunt stãri de spirit, deci recomand cartea, oricui. Detaliile despre Crimã Organizatã se adreseazã juristilor si pasionatilor de adrenalinã. Iubirea dintre Luisa si Sorin, iar mai apoi, dintre Luisa si Daniel, amantilor, romanticilor, celor care s-au dãruit pânã la capãt. Mai adânc, cititorii pot empatiza cu interventiile insidioase ale Jurnalului. Cei care sunt pãrinti, pot întelege frãmântãrile copiilor la o anumitã vârstã. Poate au uitat. Multi uitã… Orisicât, fiecare îsi ia ce vrea sau ce are nevoie din povestea asta. Sau ce nu a avut”, spune tânãra.
“Oricât de posesivã a fost cartea asta cu mine…”
“Ceea m-a determinat sã scriu o carte este universul personajelor. În marea majoritate a timpului, mai palpinat decât viata Anei. Apoi, spre final, am gãsit în rescrierea si asamblarea fragmentelor, o liniste rarã. Pentru starea asta m-am întors de fiecare datã la scris; pânã ce s-a fãcut de-o carte si un pic”, mãrturiseste Ana. Îmi doresc ca Anamneza sã aibã un destin bun, dar si al meu conteazã, oricât de posesivã a fost cartea asta cu mine. Scriu la mai multe draft-uri în acelasi timp, tai, arunc, amân, rescriu: sã vedem ce-o sã iasã”, spune Ana. Prima datã când si-a vãzut cartea pe rafturi a experimentat un “moment scurt de auto-suficiențã. Cu ocazia lansãrii Anamnezei la Iasi, am fost cu niste prieteni în librãriile din Palas: Librarium si Cãrturesti. Cartea stãtea acolo, linistitã, îsi vedea de-ale ei, probabil socializa cu celelalte cãrti, fãcea schimb de experientã. A fost fain”.
Teme cãrtii: iubirea, bisexualittea, trãdarea, depresia, atacurile de panicã
Tânãrã mãrturiseste cã scrie pentru poveste: “pe alocuri, pentru a-mi justifica existenta si imaginatia abundentã. Totodatã, raportându-mã la Anamneza, îmi dau seama cã-mi place sã expun prin prisma personajelor mele anumite teme precum iubirea, resimtitã ca un eveniment patologic, bisexualitatea pe care o prezint ca pe o alegere naturalã, sensibilã si sincerã, prietenia si trãdarea celui mai bun prieten, dependenta de vicii, laolaltã, cu depresia, atacurile de panicã, deznãdejdea, alegerile artistice, umane, într-o societate tot mai robotizatã, senzatii care pânã la urmã, le resimte la un moment dat oricine, indiferent de vârstã. Dacã cititorul meu este o persoanã însetatã de alert si de visceral, atunci cartea i se va potrivi ca o mãnusã”.
“Anamneza” – “Existã oare un capãt al drumului?”
„Luisa, o adolescentã de saptesprezece ani, se trezeste pe un pat de spital, dupã o comã îndelungatã. Însotitã de «Jurnal» − confident si prieten, totodatã −, tânãra îsi proiecteazã o cãlãtorie reminiscentã prin universuri aparent disjuncte, construind un tablou haotic, fragmentar, unde adunã atacurile de panicã, relatia tensionatã din trecutul pãrintilor ei, bisexualitatea, fobia pentru apa sãratã, amestecul de substante interzise în doze nerecomandate, iubirea pentru Sorin, legãturi esuate, împreunã cu dorinta de a scrie si necesitatea cunoasterii de sine. Dar existã oare un capãt al drumului?”, scrie pe copera cãrtii.
