Una dintre oazele de racore pe care ai cauta-o la munte in vremea de canicula care ne usuca in aceste zile, poate chiar prima dintre ele, n-ar putea fi decât Statiunea Slanic Moldova. La poalele Nemirei speri la ceva temperaturi mai scazute, daca nu chiar normale, dar e luna lui Cuptor, iar caldura arde tot ce are viata, fara alegere. Hai la munte – mi-am zis la final de saptamâna, sa-mi mai trag sufletul si sa aud susur de apa. Intr-o statiune balneara, chiar fara sa vii ca pacient al vreunui sanatoriu, numai ideea de „baie”, de la care vine si numele statiunii, te racoreste.
Despre Slanic Moldova am auzit ani la rând lamentatii in legatura cu scaderea numarului de turisti, dar si destule aprecieri la modul in care a ajuns sa arate statiunea, incepând din Centru. La urma-urmei, am crezut, mai putina lume ar inseamna mai putina contributie „trupeasca” la temperaturi sufocante, iar linistea de care ai nevoie la sfârsit de saptamâna nu poate fi decât o binecuvântare.
sursa: http://www.desteptarea.ro/cum-am-ravnit-si-cum-am-gasit-slanicul-pe-canicula/
