Ca pe multi alti „oameni lumina” din viata mea de pâna acum, pe Titus-Alin l-am cunoscut in imprejurari cu totul si cu totul neasteptate, dar mai ales, inteleg de fiecare data „imediat dupa”, in momente-cheie de deschis usile propriilor mele minti si suflet. In cazul lui Alin, momentul cheie a fost vara lui 2015, atunci când, in Parcul Cancicov, unii pe picioarele noastre, el, in scaun cu rotile, ne-am adunat pentru o actiune cu scop caritabil: „Alerg pentru spitalul copiilor”. Ce linistitor sentiment in definirea normalitatii unei comunitati!
Titus-Alin Apostu are 22 de ani, a absolvit Colegiul National „Ferdinand I” din Bacau, este student in anul II la Management – Universitatea „George Bacovia” si de la vârsta de cinci ani isi duce cât se poate de firesc, cum el insusi o spune, „viata intr-o structura de metal”. Chiar daca spera sa se mute in alta tara, este neobosit in incercarea de a schimba mentalitati despre persoana cu handicap, iar visul lui cel mai mare este sa aiba propria afacere si sa reprezinte România , intr-o buna zi, la Jocurile Paralimpice.
Ne spune cu usurinta, cu usoara tristete, dar cu intelegere despre lungul drum pe care România il are de facut pâna când se va putea vorbi despre ea ca despre o tara in care se respecta in mod real drepturile persoanei cu handicap – „e nevoie de schimbare de la infrastructura, la asistenta sociala si pâna la mentalitati” -, si considera ca aceasta schimbare trebuie sa plece, in primul rând, de jos, adica din familie si scoala.
R: Care este cea mai mare problema in calea schimbarii unei perceptii colective asupra persoanei cu handicap?
sursa: http://www.desteptarea.ro/poti-fi-campion-oricum-trebuie-doar-sa-vrei-restul-e-doar-scuza/
