MATERIAL DE PROPAGANDA ELECTORALA
SCRISOARE CÃTRE HUSENI…O sintezã a ceea ce înseamnã politica si partidele politice în „orasul dintre vii” este prezentatã de cãtre Iustin Potor, unul din miile de huseni plecati sã-si câstige existenta în strãinãtate. Inginer constructor de profesie, acesta vede în culorile spectrului politic drapelul României si îi sare în ochi o culoare nouã în politica huseanã, albastru. Culoarea unui partid care, în „orasul dintre vii”, s-a remarcat printr-o altfel de politicã. Un partid cu oameni noi, transparenti si dornici sã îsi punã cunostintele si sudoarea fruntii în slujba semenilor, a husenilor.
„Priveam într-o zi, pe facebook, imagini cu persoane si personaje implicate în alegerile locale din orasul meu natal, Husi. Un oras de mãrimea Fãlticeniului, cam cu acelasi numãr de locuitori. O a doua Florentã a României, ca si urbe. La un speech cu ocazia unei Galerii de artã, cineva spunea cã Husul este, dupã Fãlticeni, orasul cu cele mai multe personalitãti din România. Priveam spectacolul alegerilor, pentru cã este, într-adevãr, un spectacol sã vezi atâtea promisiuni, atâta dorintã de a face bine în jur, atâta aplecare asupra nevoilor cetãteanului. Mi-am adus aminte, involuntar, de alegerile din 1992 (sper sã nu gresesc anul) pentru primãria Iasului. Fusesem observator din partea unui partid. La sectia mea de votare, undeva la un liceu de prin Manta Rosie, câstigase Emil Alexandrescu, omul nostru, al Opozitiei, care a decedat ulterior si a ajuns primar Simirad. Sper sã nu mã însel. Ideea era alta. Eram tare înflãcãrat si mândru sã fiu felicitat de Vasile Lupu. Erau alte vremuri. Se milita pentru unirea Basarabiei cu România, mitinguri în colaborare cu Asiociatia Pro Basarabia si Bucovina. Dar, dupã cum vedeti, idealul reîntregirii nationale a rãmas la faza de ideal, din pãcate. Si mã tot uitam la poze. O pozã mai galbenã, una mai rosie, ajungem la albastru. Tricolorul s-a format. Mi-a atras atentia culoarea albastrã. Privesc mai atent. Surprizã! Asta si cãutam. O surprizã. Adicã persoane simple, priviri normale. Par oameni la locul lor. Nu-i prea cunosc, dar asta mã bucurã. Or fi noi în politicã!, zic. Si încep sã-i studiez mai atent. Aproape cã nu cunosc pe nimeni. Privesc rosu si albastru. Vãd deja steagul national. Bate vântul. Steagul fluturã. Mâinile în dreptul inimilor. Defilãri, sobrietate, cuvinte înãltãtoare, promisiuni. Asfalt, beton, piete, priviri îndrãznete. Zâmbete pline de subînteles sau naturale. Totul pentru cetãtean! Ce frumos sunã…Mãcar o datã la patru ani. Ei stiu de ce. Stiu cã de „prostime” depinde viitorul lor si al familiilor lor. Bunãstarea, succesul de plan local. „Respectul”, cum îl cred unii. Un nou leasing pentru o masinã sau un teren pentru o cãsutã de 1.000 de mp. Sau o donatie, sau o nouã firmã pe numele soacrei. Revin la albastru. Niste necunoscuti!, zic. Parcã mã bucuram cã vãd oameni (si sper sã rãmânã asa) nepãtati. Am stat la masã cu ingineri de valoare din Germania sau din România. Mi-am clãdit un viitor bazat pe muncã, fãrã telefoane sau interventii. Cu multã sudoare si sacrificii enorme, respectând si „soldatii” si „generalii”, deopotrivã. Mi-am iubit aproapele si l-am ascultat întotdeauna. Poate cã, uneori, nu m-am ridicat la înãltimea Lui, a Omului, a asteptãrilor lui. Poate am gresit, dar nu l-am trãdat si nu l-am aruncat pradã deznãdejdii. M-am simtit bine în compania adevãrului. Adevãrul trebuie sã fie cel pe care-l slujim fiecare. A spune adevãrul nu-i un desfrâu. Nu-i un viciu. E calea prin care putem clãdi împãcarea colectivã, pentru cã suntem dezbinati de noi însine. Sã nu ne mai plângem cã, în fata primãriei orasului în care locuim rãsar limuzinele ca ciupercile dupã ploaie. Sã nu mai acceptãm sã cãlcãm pe balast sau pe pãmânt în centrul unui oras din mileniul trei. Sã nu mai acceptãm sã fim tratati ca o marfã la obor. Sã fim constienti cã, un singur om pus nelalocul lui poate risipi, într-o clipã, ani de muncã si banii nostri, deopotrivã. Sã nu mai considerãm politica, tãrâmul lor. Ei asta îsi doresc. Noi suntem societatea, noi suntem politica si nu invers. Ei ne servesc pe noi si nu invers. Cei ce ne slujesc trebuie sã aibã chipul si asemãnarea noastrã, a omului preocupat mai mult de cei din jurul lui. Chipul celui care oferã, nu a celui care asteaptã. Sã fim în stare sã deosebim o lichea de un om onest din priviri. Dupã 50 de ani de comunism si 25 de ani de pseudo-capitalism, trebuie sã facem aceastã deosebire. E absolut necesar. Privesc la galben si vãd un urmas al celebrului L&M de pe vremea lui Ceausescu. L-ul nu mai existã, dar vãd cã s-a perpetuat M-ul. Acum vin bãietii, adicã intelectualii, doctori, ingineri, profesori. Nu as putea sã-mi bat joc de munca pãrintilor mei, de munca mea, idealurile mele, principiile mele de viatã. Copilul meu nu trebuie sã fie stigmatizat de mic. Sã devinã, din stejar, salcie. În definitiv, am crescut împreunã, dar fiecare a urmat un drum în viatã. Cât de pierdut sã fii sã abdici de la niste principii solide pentru un pumn de creitari? Tot ce primesti necinstit vei returna cu vârf si îndesat. Coruptia atacã însãsi fiinta în interiorul ei. Transformã oamenii în neoameni. Creeazã falii imense. Eu îmi iubesc prietenii neconditionat, dar, pur si simplu, nu-i înteleg. Sã nu te pui niciodatã cu geambasii de suflete. Ei sunt clãditi pe necinste si au darul linguselii pentru cã din asta trãiesc. Altceva nu stiu sã facã. De culoarea rosie nu mai spun nimic. O stim cu totii de 75 de ani. S-a nuantat rosul cumva, dar metodologia e aceeasi, tristã.
Cetãtean husean,
Sã te bucuri cã existã OAMENI SIMPLI, care vor sã se punã în slujba TA! Sã nu îi alungi ! Sã nu îi hulesti! Lasã-i sã te ajute. Ei asta vor. Poate nu vor fi atât de priceputi din prima. Poate vor gresi la început. Dar cu fiecare zi vor deveni mai stãpâni pe ei însisi. Si trebuie sã fii convins cã vor munci pentru tine. Nu-ti vor cere spagã. Nu-ti vor infecta copiii prin spitale. Dar nu-ti vor da bani. Nu vor munci în locul tãu. Nu-ti vor mãtura în fata casei. Nici nu-ti vor ara terenul. Nu! Ei vor sã te ajute sã redevii OM! Sã-ti recapeti demnitatea si sã-ti cresti copilul în lumina adevãrului. Asta e sansa ta si nu o rata. Iubeste si vei fi iubit. Respectã-ti aproapele si vei fi respectat! „Ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt” Asa sã ne ajute Dumnezeu!” Iustin Potor, inginer constructor.
