INCREDIBIL…Aerian sau om teoretician de geniu. Cam asa s-ar putea traduce ceea ce a sustinut si sustine Florin Cociuban, vasluianul care a lansat o provocare fizicienilor din judetul Vaslui si din întreaga lume atunci când a scris “teoria unificatoare a cântarelor”. Coincidentã sau fapt incredibil, ceea ce acesta sustinea, cu mai bine de un an în urmã, într-o lucrare despre care putem spune orice numai stiintificã nu, acesta sustinea cã un numãr infinit de cântare asupra cãrora se exercitã o fortã, aceastã fortã va fi resimtitã, de toate, în acelasi timp. Mai mult, sustinea acesta, “în momentul în care vom mai turna o canã cu apã în conductã, moleculele de apã de la sol vor simti instantaneu greutatea, în mod diferit dar, în acelasi timp. Iar dacã vom pune barometre pe toatã lungimea conductei, vom observa acelasi lucru”. Zilele trecute, într-un articol apãrut în presa de specialitate, un cercetãtor american sustinea faptul cã “apa descrie o miscare cuanticã prin peretii canalelor microscopice. Acest lucru înseamnã cã atomii de oxigen si hidrogen din molecula de apã sunt delocalizati si mutati apoi în toate colturile canalului, în acelasi timp. Avem de-a face cu un fenomen întâlnit numai în mecanica cuanticã si nicidecum în viata noastrã de zi cu zi”.
Considerat un lunatec sau un personaj cu înclinatii spre stiintã, chiar dacã nu are studii de specialitate, “fizicianul” Florin Cociuban se poate arãta fericit dupã ce o parte a teoriei sale, denumitã generic “teoria unificatoare a cântarelor”, a primit o confirmare neasteptatã, tocmai de la un grup de cercetãtori americani. Astfel, în teoria sa, Cociuban a sustinut si sustine, în continuare, faptul cã informatia se poate transmite cu viteze egale sau care pot depãsi viteza luminii. Pentru a sustine asemenea teorie, acesta dã exemple cu o serie de cântare asezate unul peste altul si pe care se apasã cu o fortã. Cociuban spune cã actiunea fortei respective va fi resimtitã, în mod diferit, de toate acele cântare, iar informatia se va transmite instantaneu. Pentru a-si aprofunda teoria si pentru a deveni si mai convingãtor, Cociuban mai aduce un exemplu, legat de modul în care este distribuitã presiunea asupra apei dintr-o conductã peste care mai adaugãm o canã cu apã. “În momentul în care vom mai turna o canã cu apã în conductã, moleculele de apã de la sol vor simti instantaneu greutatea, în mod diferit, dar în acelasi timp. Iar dacã vom pune barometre pe toatã lungimea conductei, vom observa acelasi lucru. Va creste presiunea instantaneu, în mod diferit, dar în acelasi timp, iar informatia vine de sus, deoarece acolo am turnat apa, la nivelul Soarelui. Orice particulã din apã va actiona ca un cântar. Acum sã facem un exercitiu imaginar si sã întindem o mânã în fatã. Sã ne gândim cã acele cântare, de data aceasta atomice, ar exista peste tot în jurul mâinii. Veti constata cã, oricum am dori sã miscãm mâna, indiferent în ce directie, spatiul se va deforma instantaneu, fãrã sã existe vitezã. În schimb, va exista timpul absolut în care se va înregistra miscarea mâinii, la orice distantã, în mod diferit, în functie de sistemul de referintã prin care trece informatia, dar în acelasi timp. Ca drept concluzie, timpul nu se poate contracta si nici dilata în nici un fel de referintã si la nici o vitezã posibilã”. Dacã acest lucru a fost sustinut de cãtre Florin Cociuban, cercetãtorii americani sustin ceva asãmãnãtor, conform “descoperã.ro”.
Teoria cercetãtorilor americani
,,La temperaturi scãzute, apa descrie o miscare cuanticã prin peretii canalelor microscopice. Acest lucru înseamnã cã atomii de oxigen si hidrogen din molecula de apã sunt delocalizati si mutati apoi în toate cele sase colturi ale canalului, în acelasi timp. Avem de-a face cu un un fenomen întâlnit numai în mecanica cuanticã si nicidecum în viata noastrã de zi cu zi”, sustine Lawrence Anovitz, unul dintre autorii studiului de fatã. Identificarea noii stãri în care se pot afla moleculele de apã îi va ajuta pe oamenii de stiintã sã înteleagã mai bine proprietãtile termodinamice si comportamentul apei în medii extrem de restrânse ca dimensiuni, cum sunt, de exemplu, canalele membranelor celulare sau nanotuburile de carbon. În articolul pe care l-a scris, Anovitz mentioneazã cã rezultatele pe care echipa sa le-a obtinut vor stârni dezbateri între cercetãtorii, care vor încerca sã explice cum se manifestã noul fenomen observat asupra fiecãrui material în parte. ,,Cu ajutorul descoperirii pe care am fãcut-o vom întelege modul în care se comportã moleculele de apã în medii diferite si, mai mult decât atât, cum folosesc acestea energie pentru a actiona într-un fel sau altul”, a afirmat cercetãtorul american.