COPILÃRIE PIERDUTÃ… Sãrãcie, nepãsare si analfabetism. Asta gãsesti de apuci sã vizitezi câteva familii din satul Teisoru, comuna Puscasi, judetul Vaslui. Situat pe vârful unui deal, multe familii de aici trãiesc aproape ca-n Evul Mediu, cu lumânãri pe post de bec, fãrã apã si fãrã curent electric. Este si cazul familiei Motãu, familie cunoscutã în sat drept provocatoare de scandal. Tatãl, Cornel Motãu, are amenzi de sute de milioane lei vechi. Nu le-a plãtit, iar Judecãtoria Vaslui l-a pedepsit cu muncã în folosul comunitãtii. Nici asta nu prea vrea sã execute, cãci, spune el, la mijloc este vorba de o nedreptate, iar el, de fapt, este o victimã. Are patru copii cu actuala nevastã si doar unul are opt clase. Ce-i drept, doi sunt mai mici, dar nici pe ei nu-i trimite la scoalã, respectiv la grãdinitã. Drept urmare, serviciul social de la primãria comunei a decis sã-i suspende si alocatia, principalul venit al familie. Ca ei, mai sunt multe alte familii în sat. Totul, în secolul XXI, într-o tarã ce se vrea europeanã, o tarã în care se investesc miliarde de lei noi ca sã se eradicheze analfabetismul.
De vrei sã ajungi în satul Teisoru, comuna Puscasi, trebuie sã treci mai întâi prin satul Oprisita, comuna Poienesti. Satul e asezat pe vârful unui deal, iar panta pe care trebuie sã o urci e destul de abruptã. Oamenii sunt nevoiti sã meargã pe jos pânã în comuna alãturatã, ca sã ajungã într-o statie de autobuz. Mai greu e de copii. Ei trebuie sã facã naveta în fiecare zi. “Dacã îi vedeti de dimineatã, sunt vreo 60-70 care fac naveta. Partea proastã e cã existã un autobuz, dar este drumul ãsta rãu, deci noi am fãcut bucãtica asta de drum, dar mai încolo e jale. Nu poate sã intre, e panta prea mare si distruge masina, dar nici timp nu prea ar mai avea sã treacã peste tot”, ne explicã un om de-al satului. Îl întrebãm de familia Motãu, iar rãspunsul ne confirmã cele auzite initial: “la familia asta nu copiii sunt de vinã, ci pãrintii. Sunt penali rãu de tot. Mi-a zis unu’ ieri cã au de plãtit o amendã de 180 milioane lei vechi. Am rãmas si eu afis. Scandaluri, furã lemnele de prin pãdure, sunt violenti când beau. Ce sã vã mai zic… Sub orice criticã”.
“Vreau sã mã fac jandarm, ca sã împusc”
Dupã câteva minute de mers, ajungem la familia Motãu. Sãrãcia si indolenta le observãm de la poartã. Înãuntru, douã camere si un hol le tin loc de adãpost. Pe cât de ordonat pare sã fie totul în interior, pe atât de murdar e. Asternuturile, mochetele, peretii, totul poartã pecetea mizeriei. O întebãm pe mamã câti copii are si dacã îi trimite la scoalã. “Numai fata o am la scoalã, în clasa a V-a, iar bãiatul ãsta mic e la grãdinitã. În afarã de el, mai am patru copii. Unul e la pãrintii mei, apoi îl mai am pe Alexandru, care are 18 ani, el a fãcut opt clase, iar Narcis are 16 ani, pe el nu l-am mai dat deloc la scoalã din clasa a V-a, are doar patru clase, si mai am fata, care e în clasa a V-a”, încearcã Mariana Motãu sã explice. Malvin este un copil cãruia îi place sã meargã la grãdinitã, însã pãrintii nu-l duc pentru cã e obraznic si, cred ei, asa îl pedepsesc. “Vreau sã mã duc la grãdinitã. Doamna e cuminte. Nu ne bate. Eu când o sã fiu mare o sã mã fac jandarm, ca sã împusc”, spune entuziasmat copilul. “L-am dus zi de zi, da’ de vreo trei zile nu l-am mai dus ca sã se cuminteascã… Cã e cam obrãznicut. Am zis cã s-o linisti, dacã tot îl pedepsesc asa”, explicã Mariana Motãu, mama copilului. Observãm cã Malvin are o malformatie la nivelul gurii si o întrebãm ce a pãtit. “Asa s-a nãscut. Nu mai stiu ce are. Un fel de parezã, dar nu mai stiu de care. În cuvintele noastre, gurã de iepure, cred.. Nu mai stiu cum a zis doctora. Cred cã se poate face ceva pentru el, sã nu mai arate asa, dar nu am posibilitate sã mã duc cu el”, spune Mariana. Mama stie cã, dacã nu-l dã pe copil la grãdinitã, nu va primi la sfârsitul lunii tichetul de 50 lei pe care Guvernul României îl alocã programul “Fiecare copil în grãdinitã”. Dar pare sã nu-i pese. S-a obisnuit asa, cu traiul greu, cu nepãsarea si cu indolenta. Toti copiii ei sunt nestiutori de carte.
Copiii muncesc, iar tatãl doarme
Dacã la scoalã nu se duc, atunci, ce fac copiii toatã ziua? Merg cu vaca sau muncesc cu ziua, pe la vecini. Asta fãceau si în ziua în care i-am vizitat noi. Mama umbla de colo, colo prin sat, tatãl îsi fãcea somnul de amiazã în casã, Malvin se juca pe drum, iar ceilalti trei copii fãceau treaba pãrintilor. În loc sã meargã la scoalã si sã aibã grijile unor copii de vârsta lor, ei se spetau sã munceascã si sã aducã acasã ceva de mâncare. “Unul dintre bãieti e cu vaca si celãlalt e dus la un vecin, ca sã-l ajute sã are, iar fata e cu bãiatul ãl mijlociu, cu vaca, o paste prin pãdure, cã mai am oleacã de iarbã, da’ trebuie sã dau la cal, cã calu’ nu pot sã-l scot. Bãiatu’ asta face în fiecare zi, dar fata se mai duce pe la scoalã. Ei îi place la scoalã, toate materiile, în afarã de matematicã. În fiecare zi, face o jumãtate de orã pânã la scoalã. La deal e mai greu, dar când se duce e mai usor. Iarna nu mai zic cât e de greu. Trãim rãu tare, luminã nu avem, aprindem doar câte o lumânare, asa”, povesteste Motãu Mariana. “Nu lucrãm niciunul. Suntem casnici. E rãu. Trãim doar cu 330 lei, alocatiile copiilor. Sotul e bolnav cu capul, nu se duce nicãieri la muncã, cã nu poate. Prin 2006 sau 2007 i-a dat un om cu sapa în cap si de atunci nu mai judecã normal. Eu nu pot sã plec pentru cã tre’ sã stau cu ãsta micu…”, explicã mama.
Primarul si politia, dusmanii lui Cornel Motãu
Întrebãm de tatã, iar mama îl pune pe Malvin sã-l cheme. Era în casã, îsi fãcea somnul de amiazã, dupã ce bãuse de dimineatã ceva rachiu la crâsma din sat. “Stãteam un pic în pat, cã mã durea capu’. Nu stiu eu ce sã zic, vorbiti cu sotia, cã ea stie… Domnu’ primar v-a spus sã veniti aici? Cã dacã e de la el, nu mai sunt de acord sã discutãm… Stiti care e, de fapt, problema? Sunt multe de povestit, dar nu avem cui…Eu am niste amenzi de plãtit, iar de la Judecãtorie mi-a dat sã fac muncã în folosul comunitãtii. Pãi de ce sã fac asta? Fac ce spune legea? Pãi vii acasã si mã cauti sub pat ca sã mã omori? Si primarul mi-e dusman, si politia. Nu pot sã-i mai suport. Pe primar sunt foarte supãrat, cã mi-a zis cã sunt un om rãu. Pãi cu ce sunt eu rãu, dacã nu beau alcool? Am aici niste vecini care-mi sunt dusmani. De acolo am si amenzile astea. Au venit peste mine, mi-au rupt gardu’, mi-au spart geamurile, au bãtut-o pe mama, mi-au otrãvit copilul ãsta mic cu niste pastile. Umbla prin sat cu o pungã plinã cu pastille de astea si zicea la copii cã sunt mentosane… Am anuntat politia, a vomitat copilul o sãptãmânã, dupã aia am ajuns cu el la spital”, povesteste bãrbatul. “Suntem o familie amãrâtã, domnisoarã. Eu muncesc si pe unde pot…Mai o vacã, mai un cal, câteva pãsãri, cã asa e la tarã. Uite, aici vreau sã fac o grãdinitã, ca sã pun si eu ceapã, pãtrunjel, ce mai este… Am vrea si noi sã plecãm, dar nu avem posibilitãti, dar am zis sã mai stãm acasã dupã copiii ãstia, cã-s mititei”, explicã tatãl.
