EXPLICATIE…Contrazis voalat de unii profesori de fizicã din judet, Florin Cociubanu, “fizicianul” care a lansat teoria conform cãreia informatia poate cãlãtori cu o vitezã peste cea a luminii, explicã “Teoria Unificatoare a Cântarelor” într-un mod original si personal. Cociubanu vorbeste despre câmpul de fortã al materiei, pe care ar trebui sã-l întelegem prin ochii acestuia. Explicã acest câmp prin faptul cã, oricât te-ai chinui sã scoti miezul dintr-o piatrã fãrã sã pui nimic la loc, nu vei reusi. Mai mult, “fizicianul” îi rãspunde si profesorului de fizicã bârlãdean, care a spus cã ceea ce sustine Cociubanu nu este altceva decât o speculatie. Vasluianul nostru sustine cã vidul nu este altceva decât câmpul de fortã al materiei. “Dacã am întelege cã vidul este mama tuturor reactiilor fizice, vom întelege si de ce doi fotoni interactioneazã despãrtiti pe distante mari. Prin acest câmp de fortã ei rãmân uniti. În concluzie, vidul poate fi vãzut ca si câmpul de fortã al materiei si nu ca ceva ce doar scoate aerul în afarã”, sustine Cociubanu.
În prima parte a teoriei unificatoare a cântarelor am scris cã, în aceastã parte, voi vorbi despre expansiune, gravitate, magnetism si vid. Dar fiindcã nu am fost înteles pânã acum, în aceastã parte voi scrie despre vidul spatial, ceea ce va explica si celelalte forte cunoscute si necunoscute, pânã astãzi, de fizica modernã. Ce este vidul spatial? Cum s-a format el? Care este natura lui? La toate aceste întrebãri voi rãspunde, în continuare. Dacã întrebãm fizicienii ce este vidul, rãspunsul este simplu. Spatiul fãrã nimic si vidul interstelar ar fi vidul perfect. Dar dacã vreti sã vedeti cu adevãrat ce este vidul, trebuie sã-l privim din afara lui. Si dacã privim din afara lui, vom observa cã, în vidul spatial, existã soare, planete, stele, gaze, corpuri ceresti, ba chiar si oameni. Si atunci, ce este vidul? Vidul este câmplul de fortã al materiei. Deci, vidul nu îl putem despãrti de restul corpurilor oricât ne-am chinui, deoarece în spatiu si chiar pe Pãmânt, totul se împarte, dar niciodatã nimic nu se desparte. Aceasta este Teoria Unificatoare a Cântarelor si asta doreste sã explice. Orice fortã este unitã la propriu. Dar sã se înteleagã aceastã expresie: câmpul de fortã al materiei nu trebuie sã o întelegem altfel decât în sensul cã, oricât te-ai chinui sã scoti miezul dintr-o piatrã fãrã sã pui nimic la loc, nu vei reusi. Si atunci, închipuiti-vã marea explozie Big Bang. Dupã explozie apare materia transformându-se din marea de energie. Între cele douã, în momentul despãrtirii, s-a format vidul spatial care le tine mereu în strânsã legãturã. Si în acest vid a început materia sã se învârtã precum motoarele electrice, deoarece ele continuã mereu sã exercite o fortã una fatã de cealaltã. De aceea planetele sunt rotunde si se învârt. Iar gravitatia este, de la sine înteleasã, odatã ce se întelege ce este vidul si cum s-a format el. Vidul spatial este motorul tuturor reactiilor din Univers si este natura gravitatiei si însusi gravitatie. Dacã întelegem aceastã fortã a vidului, vom întelege mai bine si prima parte a teoriei, felul plastic în care a fost ea scrisã care nu înseamnã cã e si simplu de înteles. Dacã am întelege cã vidul este mama tuturor reactiilor fizice, vom întelege si de ce doi fotoni interactioneazã despãrtiti pe distante mari. Prin acest câmp de fortã ei rãmân uniti. În concluzie, vidul poate fi vãzut ca si câmpul de fortã al materiei si nu ca ceva ce doar scoate aerul în afarã. Sunt sigur cã cineva va spune cã, pe Pãmânt, nu existã vid. Eu spun cã si pe Pãmânt existã aceeasi fortã a vidului spatial, numai cã intervin si alte forte ale naturii, cum ar fi apa în stare lichidã sau gazoasã, etc., de putem respira. Atunci, ce este gravitatia? Forta vidului, adicã câmpul de fortã al materiei. E simplu. Închipuiti-vã cã înfingeti o teavã exact în centrul Pãmântului, ca o andrea într-un ghem de atã, pânã îl strãpungem si iesim pe cealaltã parte, în mod egal, la un metru deasupra pãmântului. Mergem în capãtul uneia din pãrti si dãm drumul la o bilã de metal sã vedem dacã existã forta magneticã sau mãcar sã aflãm ce este forta gravitationalã, de fapt. Dacã ar exista forta magneticã, bila s-ar opri. Dar nu se va opri, deoarece nucleul pãmântului este fierbinte si magnetul îsi pierde proprietatea. Atunci ce este forta gravitationalã? Pânã unde va accelera gravitational pe teavã bila mea? Bila se va opri exact la mijloc, din cauza vidului spatial si nu a fortei de atractie a Pãmântului. Fiindcã acest câmp împinge materia spre centrul ei si nu materia atrage materia spre centrul ei. Dar sã lãsãm aceste forte pentru cã nu le putem si demonstra si sã ne întoarcem la cântare, deoarece aici se poate demonstra simplu. Un profesor mi-a spus cã teoria cântarelor ar fi gresitã pentru cã m-am exprimat în kilograme si nu în newtoni. Eu nu vãd nicio gresealã sã mãsori o distantã în kilometri sau în mile. Si nu mai spun cã un observator va citi informatia în kilograme, deoarece lucreazã cu cântarele în ciuda faptului cã actioneazã newtonul ca fortã. În al doilea rând, când vorbim de viteze, cel putin relativiste, nu mai functioneazã newtonul, deoarece te lovesti ca de un zid de beton care echivaleazã masa energiei si nu ajungi nicãieri, fiindcã ti-ar trebui o fortã infinitã. Iar dacã ai vrea sã accelerezi acest câmp pânã ce depãsesti viteza luminii, atunci pot spune profesorului cã newtonul este forta necesarã pentru a imprima unui corp o anumitã vitezã. În cazul nostru, cântarele nu accelereazã. Doar câmpul, deoarece fiecare cântar va indica diferit, în functie de gravitatia care apasã pe ultimul cântar stivuit, iar informatia si forta care se transmit, la propriu, nu mai tin cont de acceleratia gravitationalã, în raport cu viteza de transmisie a informatiei. Din acest motiv, din nou, newtonul nu este eficient. În aceastã teorie a cântarelor este vorba de câmp si, în fizica de pânã acum, nimeni nu a putut defini dacã un câmp are masã sau nu. Si aici începe totul deoarece câmpul de fortã al greutãtii se transmite pânã la cântarul de jos simultan, dar nu doar asa, ca o undã fãrã masã. Acel câmp transmite fortã observabilã, iar turnul de cântare vorbeste cum. Asa cã ar fi mai bine sã întelegem substanta teoriei si nu altceva. Într-un cuvânt, acea fortã cu care apãs cu mâna pe ultimul cântar se transmite simultan pe toate cântarele, pânã jos. Dacã un profesor a spus cã nimic nu este credibil în teoria unificatoare a cântarelor si nu are elemente stiintifice, deoarece informatia poate fi transmisã cu ajutorul fotonilor sau a undelor electromagnetice, în teoria unificatoare a cântarelor este clar cã informatia poate fi transmisã si prin acest câmp descris de mine si poate fi demonstrat logic si simplu. Deoarece viteza este simultanã, nu este nevoie de un calcul matematic, ci doar de o demonstratie logicã pentru a se constata. Si demonstratia simultanului ce se manifestã în cazul cântarelor se poate face astfel. Apãsati pe un cântar, iar de pe acul care vã aratã forta cu care apãsati tineti lipit un alt cântar si veti constata cã acele indicatoare ale cântarelor se vor misca simultan. Desi ochiul uman nu ar putea sesiza dacã este simultan, faptul cã sunt lipite demonstreazã simultanul miscãrii. Asa s-ar comporta fãrã atractie gravitationalã, iar unul peste altul va indica câmpul gravitational acolo unde el existã. Deci, cum am descris eu în prima parte, cã as strânge cântarele într-o menghinã si vor arãta toate aceeasi fortã cu care am strâns, dar în acelasi timp, adicã simultan. Dar unii, scoliti în fizicã, nu vor recunoaste niciodatã cã poate exista ceva care sã depãseascã viteza luminii, chiar nici informatia. Oare va putea cineva sã recunoascã aceastã vitezã a câmpului si sã întoarcã fizica pe drumul cel bun si nu cel general acceptat? Un profesor de fizicã spunea cã toate acestea ar fi posibile doar în telepatie, dar si aceasta este astãzi la nivel de pionierat. Pentru teoria unificatoare a cântarelor, fenomenul telepatiei a depãsit acest stadiu. Vidul si gravitatia sunt unul si acelasi lucru, si anume câmpul de fortã al materiei. Deci, acest câmp este peste tot. Dacã m-as duce sã umflu un balon pe lunã, în acelasi timp, din cauza vidului care se luptã sã-mi comprime balonul, va sti tot Universul deodatã si în acelasi timp, cât am umflat eu balonul. Atunci o simplã explozie neuronalã a unui mic gând se transmite simultan prin câmp, în acelasi timp, exact ca în prezenta teorie si telepatia nu mai este la pionierat. Practic, si-a primit o explicatie. Acelasi profesor a spus cã aceastã teorie este o speculatie, dar, din aceastã teorie, puteti întelege urmãtoarele: timpul este absolut si nu relativ. Masa poate transmite informatie cu vitezã mai mare decât viteza luminii, dar, cum toate sunt unite, veti observa cã acest câmp de fortã transmis prin cântare va putea oricând si în acelasi timp si prin aceeasi fortã sã producã unde electromagnetice. Atunci se naste o întrebare. Sunt legate toate aceste forte si pot fi unificate? În al treilea rând, aceastã teorie spune cã vidul este câmpul de fortã al materiei, deoarece materia s-a desprins si s-a creat din acest câmp, iar interactiunea este permanentã peste tot în Univers, în acelasi timp. Vã multumesc pentru rãbdare!”, a scris Florin Cociubanu.
