AJUTOR… Sãrãcie, tristete si amãrãciune. Sunt cuvintele care descriu cel mai bine atmosfera din locuinta familiei Botez, o casã micutã si extrem de modestã din comuna vasluianã Puscasi. Cinci copii, cu vârste cuprinse între doi si 14 ani, si-au pierdut, în urmã cu doar câteva zile, mama, care suferea de cancer la stomac. Foametea, stresul si sãrãcia au adus-o în pragul maxim al durerii si al suferintei. N-a mai putut sã lupte si a fost învinsã de boalã. A lãsat în urma ei cei cinci copii, care vor rãmâne în grija bunicii, si ea bolnavã. Bãtrâna are un chist la ficat, care îi provoacã mari dureri. Probleme de sãnãtate au si copiii. Pe lângã faptul cã sunt malnutriti, cea micã are un început de astm, iar cel mare are probleme cu urechile. “Nu prea aude. A avut la un moment dat tratament, dar apoi nu l-am mai luat, cã nu au fost bani”, povesteste bunica Eugenia Botez. Cazul familiei Botez a fost prezentat în cadrul emisiunii “Sinteza zilei”, în care s-a fãcut apel la oamenii de bunã-credintã ce vor sã ajute aceastã familie. Contul în care puteti dona bani pentru a-i ajuta este RO63BRDE450SV57339384500, cu mentiunea “donatii pentru Eugenia Botez”. Cu banii care se vor strânge, bunica vrea sã le facã celor mici câteva controale medicale, sã le ia tratamentul si, apoi, sã construiascã douã camere lângã micuta casã modestã. “Nu-mi doresc decât sã fie bine copiii, sã asculte si sã învete bine la scoalã, cã pe Viorica înapoi nu o mai aduc…”, mãrturiseste bunica.
“Viorica are 32 de ani si este bolnavã de cancer la stomac cu metastaze. Din punct de vedere medical, nu se mai poate face nimic. În orice moment inima ei poate înceta sã mai batã! Este mama a cinci copilasi, din care patru sunt bãieti si o fetitã de doi ani si patru luni. Cei cinci copilasi sunt malnutriti (înfometati) si au diverse probleme de sãnãtate, fetita fiind bolnavã de astm (probleme respiratorii)”, asa era prezentat, în urmã cu câteva sãptãmâni, cazul familiei Botez din Puscasi, în cadrul emisiunii “În premierã” de pe Antena 3. Sãptãmâna trecutã, Viorica a încetat din viatã, duminicã fiind condusã de cei dragi pe ultimul drum. Cazul a fost prezentat în urmã cu douã zile, în cadrul emisiunii “Sinteza zilei”. S-a deschis un cont pe numele bunicii si s-a fãcut apel la oamenii de bunã credintã care vor sã-i ajute. Povestea familiei Botez, însã, este mult mai complexã.
Ultimele cuvinte ale Veronicãi: a strigat la sora ei si la unul din copii
Ne-am pornit spre casa familiei Botez, ieri, pe la ora amiezii. Suntem însotiti de secretarul de la Primãria Puscasi, care ne îndrumã spre casa familiei. Pe drum ne întâlnim cu bunica. E îmbrãcatã în negru si merge molcom. Spune cã o doare în partea stângã, aproape de inimã, dar nu stie sã ne explice foarte clar. Ne invitã în casã si, deodatã, dãm peste o multime de copii. Toti sunt nepotii ei – în cele trei cãmãrute locuiesc circa 14 persoane (cei cinci copii ai Vioricãi, bunica, douã fiice, sotul si copii uneia dintre ele). Facem repede prezentãrile de rigoare si începem sã povestim. Eugenia Botez, bunica, ne explicã cât de greu e traiul lor acum. “Îi simtim lipsa, nici acum nu-mi vine sã cred cã nu mai este. Tot astept sã aparã, sã o aud…”, spune bunica. Lacrimile i se adunã în ochi si tristetea i se asterne pe chip. “N-am stiut cã e bolnavã. Toatã vara am mers la cules de cirese, de mere… N-am asteptat sã ne dea oamenii. Ea avea grijã de copii, îi spãla, le dãdea de mâncare. Dar uite cã boala a avansat si nu s-a mai putut face nimic. Când a dat sã moarã, a strigat “Ancuta”, cãtre sora ei, si “Andrei”, copilul ei. I-am tinut lumânare. Ancuta i-a spus “Mergi cu Domnul!”. Si asta a fost…”, continuã sã povesteascã aceasta.
Si copii au diverse probleme de sãnãtate
Cu probleme de sãnãtate se confruntã si cei cinci copii, dar si bunica lor. Cel mare are 14 ani si sapte luni, îl cheamã Ionut Botez si are probleme cu urechile. “Nu prea aude. A avut la un moment dat tratament, dar apoi nu l-am mai luat cã nu au mai fost bani. Si uite cã e rãu, am lãsat de pe o zi pe alta”, povesteste bunica. Cea micã, în vârstã de doar doi ani si patru luni, are un început de astm. “Acum ia pastile si e mai bine, dar dacã nu-i trece, mã duc si mã internez cu ea în spital”, spune Ancuta, mãtusa fetitei. “Si mama (n.r. bunica) are chist la ficat. Anul trecut în septembrie i-a fost depistat”, adaugã aceasta. “De vreo douã luni nu am mai luat tratamentul. Îmi pierdusem cardul si nu m-am mai dus la medic. Am zis cã lasã, eu mai tin în mine, chiar dacã mã durea…”, spune bunica. În acelasi mediu sãrãcãcios, alãturi de bunicã si de cei cinci copii, mai trãiesc circa nouã persoane. Aproape toti au câte o problemã de sãnãtate. “Dar Mihaela (n.r. o altã fiica a bunicii) ce face? Stã si ea aici? Cã am vãzut cã a depus o cerere la primãrie, pentru ajutor de urgentã, dar primarul, când a vãzut cã nu are buletin fãcut pe comuna Puscasi, nu i-a acceptat”, întreabã secretarul. “Da, când stã pe aici, când pleacã. I-am zis sã-si facã buletinul pe Puscasi, cã doar nu dureazã mult. Dar nu-si dã seama ce face. E bolnavã, fumeazã. Nu întelege. Degeaba o învãt. De câte ori nu i-am spus “mã, mamã, ai doi copii, potoleste-te!”. Mi-e milã, cã e tot a mea, dar dacã nu-si dã seama… Pe o ureche îi intrã, pe alta îi iese”, povesteste bunica.
Vor primi ajutor financiar în valoare de 600 lei/copil
În zilele urmãtoare, o echipã de la Directia Generalã de Asistentã Socialã si Protectia Copilului va merge în control la familie, pentru a stabili dacã cei cinci copii vor putea fi trecuti în plasament, în grija bunicii. “Sãptãmâna aceasta o sã vinã de la DGASPC pentru mãsura de plasament în regim de urgentã. Aveti grijã, sã fie curat în casã, copiii sã fie bine îngrijiti, asta dacã vrei ca tu sã îi iei în plasament. Veti primi lunar câte 600 lei pentru fiecare copil, dar trebuie sã aveti grijã de ei, sã aibã tot ce le trebuie: hranã, medicamente si curãtenie în casã. Vor fi monitorizati, cã nu dã statul bani degeaba”, îi înstiinteazã secretarul. “Cum sã ne ia copiii? Nu vrem sã-i despãrtim. Le-am spus: “lasã mãi, mamã, cã de acum asta e, ascultati de mine si va fi bine. Mergeti la scoalã, învãtati si fiti cuminti”, spune bunica. Si pentru cã tot veni vorba de bani, secretarul o întreabã pe bunicã: “Am înteles cã Simona Gherghe v-a donat 1500 lei. Câti bani s-au strâns?”. “Ieri erau 14 milioane vechi, dar nu stiu exact. Ne-au ajutat mai multi oameni. Si alimente, si haine pentru ãstia mici. Acum a zis cã ne aduce cineva de la Bârlad un frigider. Cu banii care se vor strânge vrem sã facem o casã aici, alãturi, dar sã vedem cum facem cu pãmântul, pentru cã fratele meu zice cã e pãmântul lui. Sã vedem, trebuie sã ajungem la o întelegere cu el”, spune gânditoare bunica. Privirea i se îndreaptã spre tabloul femeii. “Iatã cum arãta în urmã cu doi ani, ce frumoasã era. Deja ne e dor de ea. Ne lipseste. Chiar dacã nu aveam ce sã mâncãm, mãcar era fata…”. Lacrimile îi curg pe fatã. Priveste tabloul si nu-i vine sã creadã.
“Au tãiat-o la burtã si i-au spus <<prea târziu>>“
În Puscasi, toatã lumea îi cunoaste cazul. Primarul comunei, Nicolaie Ignat, stie cã “este o familie numeroasã, cu cinci copii, de la doi ani si patru luni pânã la 14 ani. Trãiesc greu. Ea, mama celor cinci copii, primea indemnizatie pentru persoanã cu handicap de când i s-a descoperit boala, adicã din octombrie 2015. Problema e cã i s-a descoperit boala târziu si nu s-a mai putut face nimic. La Iasi au tãiat-o la burtã si i-au spus “prea târziu”. I-au dat drumul acasã. S-au dus acasã si acum asteptau sã moarã. Cum se poate una ca asta?! Când au venit cei de la Antena 3, le-am spus cã as vrea sã-l vãd pe ministrul Sãnãtãtii sau pe presedintele României si sã-l întreb: “cum este posibil sã asisti la moartea cuiva si sã spui “nu-i fac tratament pentru cã nu are card de sãnãtate”. Totusi, suntem în România anului 2016, într-o tarã europeanã. Cum poti sã stai sã te uiti la un om cum moare si sã nu faci nimic, doar pentru cã nu are card de sãnãtate…”, povesteste revoltat primarul Neculaie Ignat.
Primãria promite sã-i ajute sã-si construiascã o casã
“În acest caz ne confruntãm cu trei probleme. Prima si cea mai gravã problemã este învãtãtura, educatia. Cea de-a doua o reprezintã locuinta, iar cea de-a treia, ajutoarele. Acolo locuiesc 14 persoane în trei cãmãrute. Pe lângã cei cinci copii, mai trãiesc bunica, împreunã cu douã fiice, care la rândul lor au copii. Toti au nestiintã de carte. Eu voi încerca sã îi ajut. Am primit multe telefoane de la români din tarã si din strãinãtate care vor sã-i ajute. Acum încerc sã-i ajut sã-si mai ridice alãturi douã camere, iar copiii vor fi dati în plasament bunicii. Va primi lunar câte 600 lei pentru fiecare copil. Eu cred cã sunt suficienti pentru a le oferi acestora un trai decent si sper cã asa se va si întâmpla. Bunica e o femeie puternicã, a crescut opt fete si patru bãieti. Va avea grijã si de nepoti, sunt convins.”
