Poveste cutremurãtoare
SFÂSIETOR…Lacrimi si durere în familia lui Ionut Lucian Pavel care, în urmã cu aproape zece ani, a fost la un pas sã-si piardã viata, dupã ce a cãzut în apa mizerabilã din Strandul municipiului Vaslui. Dupã ani de chin si suferintã, bãiatul, acum în vârstã de 21 de ani, s-a stins. Durerea pãrintilor, care au fãcut sacrificii enorme pentru a-si îngriji si mentine în viatã copilul, este fãrã margini. Lacrimile le inundã obrajii, sunt devastati si nu mai au nici putere sã-si strige durerea si neputinta în fata mortii. În iulie 2006, Lucian a intrat în strand, a fost înghitit de apa murdarã si salvat in extremis de echipajul medical de la Ambulanta Vaslui. Creierul i-a fost afectat, a paralizat si, practic, a devenit legumã. Pentru pãrinti nu a contat decât cã bãiatul lor a rãmas în viatã. Desi trãiau greu, în nevoi, l-au îngrijit cu dragoste nemãrginitã si au fãcut mari sacrificii pentru el. Eroina acestei povesti triste este Cãtãlina Pavel, mama lui Lucian, care si-a dedicat toti anii care au urmat, fiului ei. Nu a simtit nicio clipã cã face eforturi uriase pentru a-l îngriji. Nu s-a plâns nicio clipã de destinul tragic pe care îl are de înfruntat. Chiar înainte cu o orã de a muri, mama a avut o premonitie si a visat cã bãiatul ei se va stinge.
Destin cumplit pentru Ionut Lucian Pavel. În 2006, viata l-a pus la grea încercare. Abia terminase clasa a IV-a si, fiind în vacantã, a plecat cu prietenii la strand. Desi, oficial, nu mai trebuia sã fie apã în bazin, în acea zi, strandul era pe jumãtate plin. O apã verzuie, strânsã din ploi, de care nimeni din Primãrie nu se interesase. A intrat în apa murdarã si nu a mai iesit la suprafatã. Copiii care erau cu el, speriati, au cerut ajutor. Imediat a venit un echipaj de la Ambulanta Vaslui. Au intrat în apã cu totii pentru a-l cãuta pe bãiat. Singura care stia sã înoate, asistenta medicalã Roxana Radu, s-a avântat în apã si, dupã 8 minute de la momentul disparitiei, bãiatul a fost scos. Mai mult mort, decât viu. Dar, viata pâlpâia aproape imperceptibil în el. De acest fir s-au agãtat cei de la ambulantã, care, cu lacrimi în ochi, au reusit atunci sã-l resusciteze si sã-l readucã la viatã. Creierul i-a fost însã afectat, iar bãiatul a rãmas paralizat. Ce a urmat pentru familia lui Lucian, este greu de descris. „Au fost si sunt nopti si zile cumplite, în care nu am mai stiut de mine. Nici sotului meu nu i-am spus câte am îndurat pânã acum, vãzându-l pe Lucian în starea asta”- spunea la acea vreme, Cãtãlina Pavel, mama lui Lucian. Din acel moment, familia a dus o luptã disperatã, pentru ca bãiatul sã supravietuiascã si sã fie cât mai bine îngrijit.
Familia, devotament si sacrifiu suprem
Functiile cerebrale i-au fost grav afectate. Lucian era doar o umbrã a bãiatului de altãdatã. Stãtea inert, cu ochii larg deschisi si plini de suferintã. Chiar si asa, cei care i-au dat viatã erau multumiti cã bãiatul trãia. Nu l-au abandonat prin spitale si nu l-au neglijat. Din contra, au fãcut sacrificii uriase, l-au îngrijit cu dragoste nemãrginitã si devotament. Cãtãlina Pavel, mama eroinã, a învãtat repede cum sã comunice cu fiul ei si l-a îngrijit, poate mai bine chiar decât ar fi fãcut-o cadrele medicale. Era suficient ca Lucian sã clipeascã din ochi sau sã ridice dintr-o sprânceanã si stia ce nevoi are fiul sãu, dacã îi este foame, sete sau poate frig! Au urmat zece ani pe care si i-a dedicat fiului sãu. Au urmat nopti, în care poate nu a închis ochii, frãmântatã de gânduri si griji legate de bãiatul sãu, aflat în suferintã. Niciodatã însã nu s-a plâns cã îi este greu, niciodatã nu a spus cã se chinuie pentru cã trebuie sã aibã grijã de Lucian. I-a dãruit toatã dragostea si devotamentul de care doar o mamã poate fi capabilã.
Lucian, rãpus de o rãcealã. Mama i-a visat moartea!
Lucian împlinise pe 31 ianuarie 21 de ani. La începutul lunii martie s-a îmbolnãvit, a rãcit si a fost internat în spital. A rãspuns la tratament, starea sa era bunã si pe 8 martie a fost externat. A urmat o zi în care Lucian a fost extrem de linistit, iar pãrintii si cei dragi se bucurau cã organismul sãu a rezistat si a trecut cu bine de boalã. Nu a fost sã fie asa. Pe 10 martie, trupul sãu slãbit si chinuit de boalã a cedat. Chiar înainte cu o orã, mama sa a visat cã fiul sãu s-a stins. Cãtãlina Pavel povesteste cã pe la ora 4 dimineata a visat cã o femeie i-a spus cã fiul sãu va muri. A sãrit ca arsã din pat, a mers în camera sa, dar acesta dormea linistit. L-a aspirat, l-a învelit si l-a sãrutat cu dragoste. Peste o orã, a mers din nou în camerã la Lucian, dar, de data aceasta, bãiatul zãcea fãrã suflare.
Tatãl lui Lucian se afla în Franta la muncã. Rãpus de durere, acesta s-a întors imediat acasã pentru a-si putea înmormânta fiul. Familia Pavel mai are un bãiat de 18 ani.
“E ca si cum mi-as fi pierdut propriul copil”
Roxana Radu, asistenta care l-a salvat pe Lucian, a rãmas în toti acesti ani, aproape de familia Pavel, greu încercatã. Le-a acordat mereu sprijin si a legat o strânsã prietenie cu Cãtãlina, mama lui Lucian. “E ca si cum mi-as fi pierdut propriul copil. Durerea este foarte mare. S-a creat o legãturã foarte puternicã între noi, eu cu mama lui Lucian suntem ca douã surori. Cãtãlina a avut grijã de Lucian cum nimeni nu ar fi putut sã o facã, cu devotament si dragoste de mamã. Câte mame nu cedeazã în fata durerii si îsi interneazã copiii bolnavi. Ea a luptat ca o eroinã. Momentul este dureros pentru toti cei care l-au iubit. Fratele mai mic suferã foarte mult, iar pãrintii sunt distrusi”, a declarat Roxana Radu.
Trupul neînsufletit a lui Ionut Lucian Pavel a fost depus în casa bunicilor, la Halta Dodesti, iar înmormântarea va avea loc duminicã.
