Gara Iţcani, monument istoric de secol XIX în documente, este, în realitate, de ani de zile, într-o stare deplorabilă. Mai nou, de câteva luni de zile, pe gară au fost puse lacătele, pentru că pur şi simplu tencuiala de pe tavan cădea în capul oamenilor. Casa de bilete şi Postul de Poliţie au fost mutate într-o anexă, iar la peron a mai rămas deschisă o mică sală de aşteptare şi un magazin, singura afacere rătăcită printre ruine. Peronul la care s-au început lucrări în toamna lui 2014 a fost abandonat în fază de şantier, acoperişul peronului mai stă în picioare doar susţinut de bârne din lemn, iar bucăţi din tencuiala clădirii au început să cadă şi pe exterior.
Trenurile au rămas, însă călătorii au cam dispărut
Ne-am deplasat acum două zile la Gara Iţcani, pentru a vedea care este realitatea la zi privind starea clădirii şi atmosfera din staţia CFR care vuia altădată de oameni şi de trenuri. În mare, trenurile au rămas cam aceleaşi, mai toate garniturile Regio plecând din Gara Iţcani. De asemenea, şi câteva trenuri InterRegio mai pleacă din Gara Iţcani, unul spre Bucureşti şi unul spre Constanţa. Mai nou, prin Gara Iţcani trece şi un tren internaţional, Bucureşti Nord – Vadu Siretului, reintrodus de CFR de la noul mers al trenurilor. Trenuri sunt, însă, în cele mai multe momente ale zilei, călătorii care urcă în ele pot fi număraţi pe degete. Exceptând localnicii, restul călătorilor au migrat aproape în totalitate spre Gara Suceava.
Magazinul care supravieţuieşte în gara închisă
Primul lucru pe care îl remarcăm că este că lucrările la peron au fost abandonate de mai bine de un an. În noiembrie 2014, câţiva muncitori ai SC Compania de Construcţii Feroviare Câmpulung Moldovenesc au lucrat la peron, partea dinspre linie a acestuia, care era foarte degradată, fiind îndepărtată. În afară de un capăt de peron, turnat atunci, în prag de iarnă, nu s-a mai făcut nimic.
Pe un peron distrus, pe care s-au pus o punte de lemn pentru a se putea trece spre linii, al cărui acoperiş a fost la un pas de prăbuşire şi este sprijinit cu butuci din lemn, găsim un magazin deschis. Este singurul care a mai rămas în gară. O întrebăm pe femeia de după tejghea cum mai rezistă magazinul:
„Mai sunt navetişti, iar pe lângă ei încă vreo câţiva călători. Sâmbătă şi duminică se mai adună ceva călători, elevi care merg la şcoală. Mai intră oamenii şi mai cumpără câte o apă, o pâine sau un suc”, spune femeia.
O întrebăm de ce gara este închisă:
„Se vorbeşte că de la 1 martie se va repara acoperişul. Casa de bilete a fost mutată din clădire, pentru că în sala mare cădea tavanul. A plouat, a căzut din tavan şi au încuiat uşile ca să nu fie accidente”, ne-a explicat femeia.
Gara s-a mutat practic într-o anexă
În stânga clădirii, dinspre linii, găsim, într-o anexă, Casa de bilete şi Postul de Poliţie Transporturi Feroviare. Casa de bilete are program doar pe timp de zi, pentru a acoperi orele la care pleacă trenurile de navetă. La aceste trenuri se mai adună câţiva călători care pleacă din Gara Iţcani.
„S-au mutat mai toţi călătorii la Burdujeni, e păcat de această gară, au şi închis-o de tot. Au început să lucreze la peron, dar nici măcar acolo nu au terminat, au lăsat lucrarea abandonată”, ne spune un călător. Lângă anexa devenită practic gară nu putem să nu remarcăm ruinele a ceea ce a fost până acum aproximativ zece ani o terasă care era foarte aglomerată pe timp de vară. Acum este pe jumătate demolată, o ruină în adevăratul sens al cuvântului.
Ultimele lucrări s-au făcut acum 40 de ani
