TRAGEDIE… Dacã nu si-ar fi pierdut viata într-unul din cele mai cumplite momente ale Revolutiei din 1989, generalul maior Ion Patras, nãscut la Husi, ar fi împlinit 84 de ani, pe 12 februarie. Huseanul, comandant al unei unitãti MAI din Câmpina, a fost ucis, împreunã cu 40 de elevi ai Scolii de Subofiteri, în urma unei dezinformãri extrem de grave. Camarazii lor, care asigurau atunci paza aeroportului Otopeni, pe fondul unei zvonistici fãrã precedent, i-au confundat cu “teroristii”, ciuruindu-i.
Municipiul Husi a avut propria-i jertfã la Revolutia din 1989! Generalul maior Ion Patras a cãzut sub ploaia de gloante a propriilor camarazi, în ziua de 23 decembrie 1989. Împreunã cu el, au fost ucisi alti 40 de elevi ai Scolii de Subofiteri din Câmpina, dar si alte 8 persoane, aflate în zonã, într-un autobuz care transporta angajati ai aeroportului. Proprii camarazi, nestiind cã cei 40 de elevi, împreunã cu comandantul Patras, veneau la Otopeni, la ordinul generalului Grigorie Ghitã, sã îi ajute, au deschis focul asupra celor trei camioane. Scena aceasta îngrozitoare, descrisã de martorii acestui moment, rãmâne una dintre secventele cele mai crunte ale Revolutiei, atâta sânge nevinovat vãrsându-se din cauza zvonurilor bezmetice privind nevãzutii “teroristi”. În memoria generalului maior Ion Patras, în parcul Rodina din Husi a fost ridicat un monument, unde, an de an, se depun coroane de flori, pe 22 decembrie.
“Unii dintre ei îsi strigau mamele, iar altii tipau sã nu mai tragã cã se predau”
În dimineata zilei de 23 decembrie 1989, dupã cum s-a consemnat în presã, trei camioane cu elevi de la scoala de subofiteri de la Câmpina au ajuns la aeroportul militar Otopeni pentru a întãri paza acestui obiectiv.
Soldatii care deja asigurau perimetrul aflã zvonurile pornite de la televiziunea nationalã cã teroristii, aflati în trei camioane, se pregãtesc sã cucereascã aeroportul. Atacul ce a urmat a fãcut 48 de victime. La ora 22.00, generalul îi telefoneazã lui Grigorie Ghitã, comandantul trupelor de securitate. Acestia hotãrãsc ca douã companii de la scoalã de subofiteri de la Câmpina sã fie trimise la Otopeni cu scopul de a ajuta trupele deja aflate acolo, în eventualitatea unei confruntãri. (…)
Între timp, la televiziunea românã se anuntã cã “Trei camioane pline cu teroristi se pregãtesc sã ia cu asalt aeroportul Otopeni” si se cere sã se intervinã pentru apãrarea acestuia. Vestea ajunge si la soldatii care apãrau deja aerogara. Situatia degenereazã rapid în momentul aparitiei camioanelor. Locotenentul major Ionel Zorilã trage un foc de avertisment si, la nici câteva secunde, soldatii pozitionati în fata intrãrii în aerogarã, dar si cei aflati pe clãdirea Departamentului Aviatiei Civile deschid focul.
Gloantele ciuruiesc camioanele si 22 de soldati sunt ucisi de aceste prime rafale, printre ei fiind Constantin Ionescu si colonelul Ion Patras, comandantul unitãtii de la Câmpina. Supravietuitorii încearca sã iasã din camioane si sã se punã la pãmânt, în tot acest timp soldatii continuând sã tragã asupra lor.
Unii dintre ei îsi strigau mamele, iar altii tipau sã nu mai tragã cã se predau. La scurt timp, apare si un autobuz care transporta angajati ai aeroportului. Se trage si asupra acestuia, fãcând încã 8 victime. Soferul dã cu spatele pentru a evita rafalele. Dupã cum îsi aminteste cãpitanul Aron Bugoiu, se pare cã unii oameni au coborât din autobuz si s-au ascuns în spatele lui. În momentul în care soferul a dat în marsarier, acestia au fost striviti.(sursa Ziarul de Vrancea).
