NEPRICEPUTI O poveste incredibilã, despre o comoarã nepretuitã pentru patrimoniul cultural al Husului, iese la ivealã abia acum! Dupã 1989, din întâmplare, cineva a gãsit în podul casei în care a locuit celebrul pictor, Adam Bãltatu, o mapã prãfuitã, în care se gãseau în jur de 100 de crochiuri ale marelui artist. O adevãratã comoarã – ar fi exclamat, cu entuziasm, orice husean, mândru sã descopere semne atât de personale, dar si de valoroase ale existentei celebrului concitadin! Nu a fost însã si cazul alesilor locali de la acea vreme, care, se pare, nu doar cã nu au vrut sã dea un milion de lei (echivalentul cam a douã salarii pe o lunã, n.r.), dar, mai mult decât atât, valoroasele crochiuri, plimbate din mânã în mânã, nu i-au impresionat deloc. “Noi nu dãm un million de lei pe aceste mãzgãleli”, au spus ageamiii, fãrã nicio remuscare.
Pe o strãdutã din Husi, pe lângã Baia Veche, acum 127 de ani, se nãstea Adam Bãltatu. Pictorul din Husi, considerat, alãturi de Corneliu Baba sau Stefan Luchian, un mare maestru al picturii românesti, a plecat din orasul natal în 1909, dar, 13 ani mai târziu, dupã o perioadã de studiu la Roma, la Institutul Superior de Belle Arte, Adam Bãltatu a revenit acasã pentru doi ani, timp în care a fost profesor la Liceul “Cuza Vodã”. În serile petrecute în casa pãrinteascã, artistul lucra insistent, schitând peisaje, portrete ce aveau sã se concretizeze în tablourile viitoare. Se vedea limpede în exercitiile sale, strãdania de a atinge perfectiunea în portretele si peisajele admirate pânã azi si cumpãrate cu mii de euro, de cãtre colectionarii pasionati. Dintr-o întâmplare, peste câteva zeci de ani, cineva descoperã în podul casei pãrintesti a lui Adam Bãltatu, mapa cu cele în jur de 100 de crochiuri. Nefinisate, însemnând doar exercitii ale mâinii ori ochiului artistic, crochiurile sunt de-o finete incredibilã! Un autoportret, în care pictorul si-a schitat chipul îngândurat, strada cu cârciuma “Podgoriilor”, oameni în posturi diferite, surprinsi în miscare ori în timpul unor gesturi expresive, mici scene din cârciumile târgului ori doar misterioasele detalii ale mânii – iatã ce contineau crochiurile. Cel care le gãsise, întelegând cã reprezintã ceva valoros, a mers la Biblioteca orasului, cerând pe toatã comoara doar un milion de lei.
Consilierii huseni au numit crochiurile lui Adam Bãltatu “niste mãzgãleli”!
“Pretul însemna cam un salariu bun ori poate douã, pe o lunã de zile. Am fost uluit! Nu mi-a venit sã cred cã acel flãcãu are în mâini mapa cu schitele fãcute de însusi Adam Bãltatu. Dar erau autentice, aveau semnãtura sa unele si data, ba chiar si câteva mici mentiuni. N-am avut bani sã-i dau si nu avea nici Biblioteca. Am mers la primarul de atunci al Husului, Ioan Costin, iar dânsul mi-a spus cã doar consilierii pot decide”, îsi aminteste bibliotecarul Constantin Donose. “Am mers la vreo trei sedinte de Consiliu si am încercat sã le spun cã e pãcat ca asemenea comoarã sã nu rãmânã în patrimoniul orasului, sã fie expusã la Bibliotecã, la Muzeu. Dar nu au ascultat. La ultima sedintã la care am fost, plictisindu-se de insistentele mele, si dupã ce au dat din mânã în mânã crochiurile, doctorul Puiu, unul dintre consilieri, s-a ridicat si a spus cã: “Domnule Donose, dacã eu, doctorul Puiu, nu am auzit de acest Adam Bãltatu, atunci vã garantez cã el nu a existat”. N-am mai rãbdat si i-am rãspuns: “Domnule Puiu, dar dumneavoastrã s-ar putea sã nu fi auzit nici de Voltaire, dar eu vã garantez cã a existat. Scena asta se regãseste chiar si în una dintre cãrtile lui Theodor Codreanu”, sustine bibliotecarul Donose. Zadarnicã a fost insistenta, cãci consilierii huseni nu s-au lãsat convinsi. S-au mai uitat un pic la schitele purtând celebra semnãturã, au mai fãcut câteva grimase plictisite si au fost convinsi cã au de-a face doar cu niste… mãzgãleli! “M-a tras deoparte domnul primar Ioan Costin si mi-a spus sã mã linistesc, pentru cã nu au bani si cã, oricum, nu îi intereseazã desenele astea”, îsi aminteste bibliotecarul. Fireste cã pentru crochiurile lui Adam Bãltatu s-a gãsit apoi un cumpãrãtor, care a dat triplu sumei cerute de flãcãul care le-a gãsit, întelegând ce comoarã a achizitionat la pret de chilipir.
