IDEI Bibliotecarul husean, Constantin Donose, crede cã poate rezolva cu epistole, ceea ce nu izbuteste sã obtinã de 9 ani, nici cu o hãtãrâre judecãtoreascã irevocabilã în mânã! Decis sã îsi recupereze cele 20, 77 ha de teren, mostenite de la cei dragi în comuna Deleni, bibliotecarul a mers în comunã, la sedina de CL. Sigur cã nu a primit nici de aceastã datã vreun rãspuns favorabil, însã a descoperit lucruri inedite, spune el, cum ar fi, de pildã, faptul cã la Deleni ar exista un director de cãmin cultural, desi cãminul cultural nu mai existã! S-a gândit sã ticluiascã o nouã scrisoare deschisã, precum cea adresatã prefectului Andrei Puicã. Si sperã sã primeascã rãspuns!
“În ultima zi a lunii lui Gerar, duminicã, 31 ianuarie, am participat (din pãcate, mai mult cu asistentã mutualã) pentru prima datã la o sedintã a CL Deleni. Am plecat de acasã cu emotii si mi-am amintit pe drum cã, în perioada 1973 – 1976, am fost invitat în calitate de director al cãminului cultural Deleni al biroului executiv al comitetului comunal de partid, ocazie cu care m-am distrat copios. Dincolo de tonul oficial al vorbitorilor, care puteau sã-si prezinte ideile numai dacã se înscriau la cuvânt si numai dacã primarul le acorda cuvântul, dirigintele Oficiului Postal pe nume Mandrea s-a dovedit din punctul meu de vedere irezistibil! Când primarul a comunicat cã “la nivel central” s-a luat hotãrârea ca în fiecare instutitie sã se asigure, de cãtre salariati pazã pe timpul noptii, cineva a fãcut urmãtoarea remarcã: “Bine, dar toar’sele femei cum ar putea îndeplini aceastã sarcinã? Putem sã avem bazã în ele?”. “Ba sã poatã, tovarãsi”, a spus tovarãsul Mandrea. “Eu vã dau un singur exemplu din istorie. Tovarãsa Ecaterina Teodoroiu cum de a eliberat Guvernul provizoriu?”. Nu a schitat nimeni niciun zâmbet, dar afirmatia sa a convins auditoriu, dupã cum s-a vãzut din votul ce a urmat. (…) Ei, dar sã lãsãm trecutul acolo unde îi este locul, pentru cã în Primãria Deleni acum se macinã altã fãinã. Într-o salã neîncãlzitã, în care temperatura era în mod sigur mai scãzutã decat cea de afarã, consilierii locali si salariatii Primãriei fãceau un vacarm îngrozitor. Vorbeau toti cât puteau de tare, fãrã sã asculte nimeni, iar domnul primar încerca neputincios sã îi acopere, pentru cã la ordinea zilei erau chestiuni foarte serioase: aprobarea executiei bugetare pe 2015 si aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe 2016. S-a votat la unison, dupã tonul dat de primar, cu câteva exceptii. În primul rând, a domnului consilier Damian, pensionar cu gradul de maior, care în circa 80% din cele aproape 50 de votãri, a votat cu demnitate “nu”, dovedindu-mi cã în situatia respectivã a spune “Nu”, înseamnã pur si simplu, sã gândesti. Însotit de câteva dosare voluminoase, avea pentru fiecare vot exprimat argumentele sale, dar nu era nimeni dispus sã-l asculte. S-au aliat la cele mai multe din voturile domniei sale si doi tineri consilieri, lucru care m-a fãcut sã întrezãresc o undã de sperantã vis-a-vis de viitorul Consiliu. Cu cel prezent, m-am lãmurit”, scrie bibliotecarul.
“Tin sã vã aduc la cunostintã cã, în general, bibliotecarii nu suportã amatorismul”
“Am fost uimit cu ce vitezã au fost expediate problemele de culturã, învãtãmânt si sãnãtate. Si uimirea mea a atins cote maxime, când am aflat cã existã un salariu al directorului de cãmin cultural, când asemenea institutie nu mai existã de câtiva ani buni. Si pentru cã acolo nu am putut sã vorbesc, îi informez pe domnii consilieri, ca din “Anuarul Eparhiei Husilor”, pe anul 1938, am aflat cã în Deleni de Sus functiona cãminul cultural “Marele Voievod Mihai”, la care preotul paroh Ion Barbu era vicepresedinte, iar în Deleni de Jos functiona cãminul cultural “Mihai Eminescu”, înfiintat în 1935. (…) Si pentru cã acolo vorbele mele nu au putut fi auzite, vã întreb pe calea scrisului, domnilor consilieri, aveti constiinta cã prin propria dumneavoastrã vointã si cu votul electoratului ati fost investiti sã faceti o treabã serioasã, cu dãruire totalã si maximã luciditate în mod obligatoriu pe zi, sapte zile pe sãptãmânã, 52 de sãptãmâni pe an? Si toate acestea având mereu în minte binele delenilor, iar apartenenta la partidul care v-a propulsat, devenind pur birocraticã. Tin sã vã aduc la cunostintã cã, în general, bibliotecarii nu suportã amatorismul si chiar dacã, din punct de vedere al retributiei, fac parte din linia a doua sau chiar a treia, au o anumitã deschidere intelectualã, care le conferã capacitatea de a privi în viitor si de a-si pune mereu întrebãri esentiale! De aceea v-as întreba dacã sunteti capabili sã vã aruncati privirile mãcar cu vreo 10 ani în fatã si, apropos de fosta sau viitoarea ofertã electoralã, cea care vizeazã ridicarea gradului de sãnãtate al delenilor, vã întreb: cum ati vrea sã arate peste douã cincinale, populatia comunei Deleni? Sãnãtosi, dar tâmpiti!? Bine educati, dar bolnavi?! Bolnavi si tâmpiti?! Sau sãnãtosi si bine educati?! Îmi exprim speranta ca în viitorul buget, orientarea investitiilor cãtre învãtãmânt si sãnãtate va fi necesarã, urgentã si prioritarã. Chiar dacã spre finalul sedintei, trei sferturi dintre dumneavoastrã ati pãrãsit grãbiti sala, iar cele douã întrebãri pe care am reusit sã le adresez domnului primar, au primit acelasi rãspuns scurt si rãspicat: “Nu se poate!”, eu consider cã probabil v-ati format si în bibliotecã, ba gândindu-mã cã, probabil, nu ati uitat lecturile fundamentale si deci formative, care au avut darul de a vã conferi idei limpezi, vã doresc sãnãtate, spor în toate si o activitate corectã”, a scris bibliotecarul Donose.
