TRIST… “Mi-e sufletul ars de durere si tristete. Stau si plâng în orice clipã. Poate mi-o aduce înapoi, poate se face un miracol, sã fie un vis”, scrie pe grupul unei retele de socializare o bârlãdeancã plecatã, de câtiva ani, la muncã în Italia. Viata i-a fost potrivnicã. S-a mãritat cu un bãrbat care îi fãcea viata un calvar, iar când a crezut cã a reusit sã scape de calvar, o altã nenorocire i-a tãiat calea. Era la muncã în Italia, când fiul sãu a sunat-o sã-i spunã cã… Mãriuta ei nu mai e. “Un nemernic a accidentat-o, a omorât-o. Conducea fãrã carnet si mort de beat”, poveste femeia.
Plecati la muncã peste hotare, departe de familii, românii gãsesc un loc de alinare pe aceste grupuri de Facebook. Îsi oferã sfaturi, ajutor, vorbesc, discutã si asa îsi mai alinã din dorul de casã ori din durerile acumulate de-a lungul anilor. Asa este si cazul unei bârlãdence, care a simtit nevoia sã se descarce.
“Da’, de ce, Doamne, fata mea?”
“Bunã seara grup. Vreau sã vã povestesc ceva din viata mea. Sunt o fatã simplã, am avut o viatã frumoasã în copilãrie. Am crescut, m-am mãritat… Si de aici începe calvarul meu. Am avut copii, primul – bãiat, al doilea – fetitã. Dar viata mea era un calvar. Eram bãtutã si chinuitã. Off, dar am suportat pentru copii. Copiii mei au crescut mãrisori. Am vãzut cã nu se mai poate trãi asa si am plecat la pãrinti. Dupã un timp, am plecat în Italia, cu o prietenã care, în cele din urmã, si-a bãtut joc de mine si m-a lãsat în stradã ca un câine. Nu stiam nimic, eram speriatã, nu vorbeam italianã. Pânã la urmã, am cunoscut un bãrbat care m-a ajutat. Mi-a gãsit de muncã, munceam, trimiteam bani, pachete, tot ce puteam, acasã, la copii. Nu doream decât sã aibã ce le trebuie. Într-o zi urâtã, mã cheamã sã îmi zicã… Off, Doamne, n-as fi vrut sã zic vorba asta, dar, din pãcate, nu se poate. M-a sunat bãiatul sã îmi spunã cã surioara lui e moartã. Un nemernic a accidentat-o, a omorât-o. Conducea fãrã carnet si mort de beat. Mi-a omorât-o. Asta se întâmpla pe 14 octombrie 2014. Off, Doamne, e o durere ce nu se descrie în cuvinte. Avea 15 anisori, era frumoasã, timidã si avea viata înainte. Am rãmas fãrã fatã. Mi-e dor de ea, îmi lipseste… Mi-a mai rãmas doar bãiatul… El e viata mea, puterea de a sta în picioare. Uneori nu mai am fortã. Sunt tristã dupã Mãriuta mea, fata mea dulce… Îmi lipseste de mor. Mor de dorul lu’ Mãriuta mea. Da, asta e suferinta cea mare. Care aveti copii, vã dati seama ce înseamnã sã-ti moarã un copil. Mi-e greu tare, dragi amici. Mi-e sufletul ars de durere si tristete. Stau si plâng în orice clipã, poate mi-o aduce înapoi, poate se face un miracol, sã fie un vis. “Da’, de ce, Doamne, fata mea?”, zic zi de zi lui Dumnezeu. Off, ãsta e calvarul meu. O searã frumoasã sã aveti dragi prieteni”.
“Fetita ta, acum, este un înger care se uitã la tine”
Povestea femeii a atras peste 350 de comentarii, toate de compãtimire si încurajare. “Îti înteleg foarte bine durerea. Prin asa ceva am trecut si eu în 2009. Mi-a omorât fata de 20 ani, pe trecerea de pietoni. Condoleante! Fii tare! Dumnezeu sã le ierte!”, îi scrie un prieten virtual. Iar mesajele de consolare curg siroaie dupã siroaie: “Îmi pare rãu! Nimeni nu poate sã aibã cuvinte de consolare pentru tine. Fetita ta, acum, este un înger, care se uitã la tine. Gândeste-te la bãiatul tãu, care va fi mângârierea sufletului tãu. Trebuie sã rãmâi tare pentru el. Multã sãnãtate! Numai bine!”, “Am plâns citindu-ti povestea, din pãcate, foarte tristã. Nu trebuie sã te întrebi de ce tocmai fata ta. Pentru fiecare dintre noi existã un destin. Dumnezeu sã-ti dea putere sã mergi mai înainte pentru bãiat. El are nevoie de tine. Mult curaj!”, “Dumnezeu sã o odihneascã în pace! Durerea de mamã nu se poate consola cu nimic. Ai un bãiat, fruntea sus! Dumnezeu sigur are un plan si pentru tine, sã poti trece peste durerea ta. Cuvintele sunt prea sãrace, sfaturile în zadar. Stiu cã nimic nu te poate consola, dar încearcã sã treci mai departe de dragul bãiatului tãu. El nu trebuie sã te vadã tot timpul plângând. Si el suferã când te vede pe tine cu lacrimi în ochi. Încurajeazã-l si pe el, suferã si el mai mult decât lasã el sã se vadã. Mi-as dori sã fii tare, sã te scuturi de amãrãciune si sã te pot consola. Dumnezeu sã te binecuvânteze pe tine si pe bãietelul tãu”. Suferinta acestei femei, în mod cert nu i-o va putea lua nimeni. Povestea ei, însã, este un exemplu sugestiv pentru consecintele care apar atunci când anumiti oameni aleg sã conducã sub influenta alcoolului.
