MESAJ…. Prefectul judetului Vaslui, Andrei Puicã, a reusit sã îsi supere crunt un concetãtean de la Husi! Bibliotecarul Constantin Donose, unul dintre oamenii care au risipit ani de zile pentru a-si recupera mosia pãrinteasã, de 9 ani bate zadarnic la usa Prefecturii Vaslui si nu numai, în mânã cu o hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã. Zilele trecute, bibliotecarul a mers din nou la prefectul judetului pentru a-si afla dreptatea, însã nu a obtinut decât… o altã amânare. Supãrat, s-a apucat, spune el, în miez de noapte, sã îsi scrie oful într-o scrisoare pe care ar vrea ca lumea sã o citeascã si, cine stie, poate s-o mai regãsi în necazul sãu si alti vasluieni nedreptãtiti “cu dreptatea-n mânã”!
“Domnule prefect, nu-mi place cum mã tratati! S-au scurs aproape 9 ani de când mi se dã dreptate în mod formal, în timp ce în dispretul legii, suntem mereu amânati în demersul nostru de a recupera pãmântul pe care l-au strâns cu multã trudã un întreg sir de înaintasi (cel mai vechi pe care îl cunoastem se numea Ion Donose si avea proprietãti înainte de 1700). Unii dintre acesti strãmosi au avut incontestabile merite si si-au pus amprenta asupra dezvoltãrii vietii social-economice a com. Deleni. Astfel, bunicul meu, Toader Donose, fost primar liberal mai mult de un deceniu, a construit o impozantã bisericã, conform prestigiului meritat de rãzestii din Deleni (care din pãcate s-a surpat la cutremurul din 1940), actuala capelã prin care trec toti mortii delenicilor din 1941 si pânã azi, precum si un monument în centrul localitãtii, a cãrui semnificatie nu este încã înteleasã de cãtre contemporani (ba a primit recent si o placã de marmurã prin care este prost datat). Tot el a adus comunei 141 ha de pãmânt arabil, utilizat astãzi partial ca imas, pentru cã satul Bulboaca nu are si nu a avut niciodatã atâtea vaci care ar fi putut paste acolo. Cea mai mare parte a acestui teren, respectiv 90 ha, conform raportului de expertizã judiciarã din septembrie 2007, fiind cultivatã de Primãria Deleni: floarea soarelui, porumb, sfeclã de zahãr, iar în prezent, cu lucernã. Aceastã suprafatã devenitã domniu public din domeniul privat, prin HCL Deleni 13/2001, putea sã devinã domeniu privat dacã se aplicau dispozitiile Legii 165/2013, care stipula organizarea unui referendum în timp de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, pentru comunele care nu terminaserã retrocedarea proprietãtilor funciare”, a scris bibliotecarul.
“Adevãratii dusmani ai democratiei nu sunt cei care o combat, ci aceia care abuzeazã de ea”
“Din cele 37, 4 hectare, al cãror ultim proprietar a fost bunicul meu (asa cum rezultã din registrul BAP/1952) am primit o parte pe teritoriul comunei Albesti, (desi bunicul nu a avut niciun metru pãtrat în afara comunei Deleni), pãmânt de care urmasii legali “au scãpat” urgent, pentru cã nu aveau puterea economicã sã-l lucreze. Si iatã cã eu, urmas de drept al bunicului, am în proprietate 10 ari, în punctul “Poianã” si mã întreb cu obidã oare cine stãpâneste acel hectar pe care bunicul l-a primit de la regele Ferdinand Întregitorul, pentru faptele de arme si rãnile cãpãtate la Mãrãsesti. Tatãl meu, învãtãtorul-agronom, Didel Donose, cel care a fost director coordonator al Scolii Generale Deleni, cel care a construit, cu uriase sacrificii, actuala Scoalã, cu etaj, din Deleni, si s-a aflat timp de 35 de ani în fruntea tuturor initiativelor valoroase din comunã, s-a stins si el în urmã cu 4 ani, fãrã a avea bucuria de a pãsi pe pãmântul pe care l-a lucrat cu exemplarã constiinciozitate, pânã la începutul deceniului 6, din secolul trecut. A avut doar marea bucurie de a tine în mânã hotãrârea judecãtoreascã nr. 3331/22/10.2007, care aproape la 9 ani de când a fost emisã de Judecãtoria Vaslui nu a fost aplicatã de presedintii comisiei judetene Vaslui (respective cei trei prefecti: Szekely , Renga , Puicã ??), ca si de presedintele comisiei locale Deleni, longevivul primar Vasile Zamfir, cel care penduleazã de câtiva ani între liberalism si social-democratie. Dar închei cu deplina si justificata convingere cã adevãratii dusmani ai democratiei nu sunt cei care o combat, ci aceia care abuzeazã de ea!”, a încheiat, cu subînteles, bibliotecarul husean Constantin Donose.