DNA pe capul scriitorilor din penitenciare
“OAMENI DE STIINTÔ…Penitenciarul Vaslui nu va scãpa de controale dupã ce Directia Nationalã Anticoruptie a anuntat cã va verifica modul în care au fost scrise lucrãrile stiintifice ale detinutilor. Închis la Vaslui, Relu Fenechiu este unul dintre “oamenii de stiintã” care va trebui sã de explicatii procurorilor anticoruptie. “Itinerarii duhovnicesti în judetul Iasi” si “Ingineria avansatã, solutie strategicã pentru o dezvoltare durabilã a regiunii de nord-est” sunt lucrãrile scrise de fostul ministru al Transporturilor. DNA s-a autosesizat în cazul zecilor de puscãriasi care au scris cãrti în penitenciar si a demarat cercetãri pentru infractiuni de favorizare a fãptuitorului, în conditiile în care lucrãrile publicate de detinuti au avut girul unor profesori universitari. DNA sustine cã pentru ajutarea condamnatilor “s-ar fi creat un mecanism” în care sunt implicati profesori universitari, reprezentanti ai unor edituri si membri ai comisiilor din penitenciare.
Penitenciarul Vaslui va primi vizita procurorilor anticoruptie, decisi sã ia la bani mãrunti “scriitorii” din închisori si sã verifice cum au reusit acestia sã beneficieze de reducere de pedeapsã dupã publicarea unor “capodopere” cu denumire de lucrare stiintificã. Cel mai cunoscut detinut scriitor închis la Vaslui este fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, autor a douã lucrãri: “Itinerarii duhovnicesti în judetul Iasi” si “Ingineria avansatã, solutie strategicã pentru o dezvoltare durabilã a regiunii de nord-est”. Dar, nu Fenechiu este cel mai prolific scriitor din Penitenciarul Vaslui, ci Vasile Radu Prisecaru, condamnat la patru ani pentru luare de mitã. Acesta a scris urmãtoarele lucrãri: “Engleza pentru asistenti medicali” si „Engleza pentru infirmieri”, „Stadiul implementãrii economiei verzi în Romania si studiu comparativ cu alte tãri europene si noneuropene”, „Internet Marketing în 10 pasi – Comunicare si Promovare online”. Astfel, procurorii anticoruptie s-au sesizat si au demarat cercetãri pentru a stabili cum au reusit detinutii aflati în penitenciarele din toatã tara sã scrie astfel de lucrãri si acestea sã ajungã sã fie publicate. DNA sustine cã faptele ar fi fost comise de persoane care au actionat “concertat” în sprijinul condamnatilor si citeazã o notã a Administratiei Nationale a Penitenciarelor. DNA aratã cã anumiti condamnati vor avea pedepsele reduse cu 300 de zile în urma scrierii de cãrti în penitenciar. DNA sustine cã pentru ajutarea condamnatilor “s-ar fi creat un mecanism” în care sunt implicati profesori universitari, reprezentanti ai unor edituri si membri ai comisiilor din penitenciare. În afarã de cei doi “scriitori, în Penitenciarul Vaslui îsi mai executã pedeapsa si Andrei Rãileanu, condamnat un an si 10 luni pentru infractiuni asociate privind combaterea infractionalitãtii organizate. Acesta a scris “Ghid de identificare a fraudelor on-line” si “Limbajul PHP de la A la Z”. Si, nu în ultimul rând, tot în Penitenciarul Vaslui îsi ispãseste pedeapsa si “scriitorul” Mihai Bogdan Damian, condamnat la 5 ani de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu, autorul lucrãrii “Aspecte privind utilizarea biomasei pentru producerea energiei regenerabile”. Ultimul, dar nu cel din urmã, autor al unor lucrãri stiintifice este si Daniel Claudiu Mihtilã, condmnat la 5 ani si 10 luni pentru înselãciune. Închis la Vaslui, acesta a scris: “Reguli de Drept aplicabile în comertul international” si “Influente climatice asupra schimburilor comerciale din America Latinã”.
Acuzatiile aduse profesorilor universitari
COMPLICI…Directia Nationalã Anticoruptie aratã cã mai multi profesori universitari ar fi acordat recomandãri formale care ar fi fost folosite în aceeasi formã pentru mai multe lucrãri asumate de puscãriasi. DNA aratã cã profesorii universitari ar fi scris recomandãrile prin care au atestat pretinsa relevantã stiintificã a unor lucrãri “exclusiv pe baza titlului acestora, fãrã a lua contact în vreun mod cu autorul lucrãrii si fãrã a cunoaste viziunea acestuia asupra temelor”. Alti profesori universitari sunt acuzati – fãrã a fi nominalizati în comunicatul DNA – cã ar fi acceptat sã valideze valoarea unor lucrãri si sã le includã în evidenta unor conferinte stiintifice internationale, desi autorii lucraserã câte o orã pentru fiecare comunicare. DNA sustine cã existã cazuri în care autorii lucrãrilor sunt altii decât puscãriasii care si le-au asumat. Douã dintre probele citate de DNA sunt lipsa de acces din penitenciar la anumite opere citate în bibliografie, precum si lipsa timpului efectiv pentru realizarea lucrãrilor: “Lucrãrile pretins a fi fost realizate în penitenciar citeazã opere la care autorul nu a avut acces nici la bibliotecã, nici online, iar timpul dedicat elaborãrii lucrãrilor este în mod obiectiv insuficient pentru un asemenea demers (de exemplu 12 ore pentru o lucrare de 180 de pagini ori 6 ore si 40 de minute pentru elaborarea unei lucrãri de 212 pagini). În aceste împrejurãri, concluzia este cã autorul real este o altã persoanã”, se aratã în comunicatul DNA.
Ce se aratã în comunicatul DNA
DOCUMENT….Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie s-au sesizat din oficiu cu privire la suspiciune sãvârsirii infractiunii de favorizarea fãptuitorului, în modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate pentru infractiuni de coruptie, în scopul de a îngreuna executarea pedepselor aplicate de instantele de judecatã. Potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu întocmit de procurori, fapta ar fi fost sãvârsitã de mai multe persoane care au actionat concertat în scopul de a crea aparenta cã sunt îndeplinite conditiile legale pentru ca persoanele condamnate sã fie eliberate conditionat. Dintr-o notã întocmitã de Administratia Nationalã a Penitenciarelor, precum si din datele existente în spatiul public rezultã indicii cã, în realitate, aceste conditii nu erau îndeplinite în realitate, iar prin faptele sãvârsite s-a urmãrit exclusiv favorizarea persoanelor condamnate. În aceastã modalitate, printre persoanele condamnate la pedepse cu închisoarea pentru infractiuni de coruptie se regãsesc condamnati care au executat sau urmeazã sã execute cu pânã la 300 de zile mai putin decât stabilise instanta de judecatã, exclusiv ca urmare a activitãtii infractionale care face obiectul sesizãrii din oficiu. Astfel, potrivit art. 96 alin. 1 lit. f din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, în cazul elaborãrii de lucrãri stiintifice, se considerã 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare stiintificã. Pentru a profita de aceastã prevedere, s-ar fi creat un mecanism în care ar fi implicate cadre universitare, reprezentanti ai unor edituri si membri ai comisiilor din penitenciare, care au actionat coroborat, astfel încât persoanele condamnate sã aparã ca autori de lucrãri stiintifice, iar pedepsele aplicate de instante sã se considere ca executate. Mai multe cadre universitare ar fi acordat recomandãri formale prin care au atestat pretinsa relevantã stiintificã a unor lucrãri, exclusiv pe baza titlului acestora, fãrã a lua contact în vreun mod cu autorul lucrãrii si fãrã a cunoaste viziunea acestuia asupra temelor care urmau sã fie abordate. Aceste recomandãri ar fi avut o naturã genericã si ar fi fost folosite, uneori, în aceeasi formã, pentru elaborarea unor multiple lucrãri cu caracter stiintific. Alte cadre universitare ar fi acceptat sã valideze valoarea unor lucrãri si sã le includã în evidenta unor conferinte stiintifice internationale, în conditiile în care activitatea de elaborare desfãsuratã de autor durase câte o orã pentru fiecare comunicare. Se observã cã ar exista o discrepantã între prestigiul presupus al unei asemenea manifestãri si implicarea realã a autorului, care a determinat cã fiecare orã de activitate sã reducã durata pedepsei executate cu câte 30 de zile. Totodatã, ar fi existat persoane care au acceptat sã elaboreze lucrãri cu un aparent caracter stiintific si care au fost asumate ulterior de persoanele condamnate. Lucrãrile pretins a fi fost realizate în penitenciar citeazã opere la care autorul nu a avut acces nici la bibliotecã, nici online, iar timpul dedicat elaborãrii lucrãrilor este în mod obiectiv insuficient pentru un asemenea demers (de exemplu 12 ore pentru o lucrare de 180 de pagini ori 6 ore si 40 de minute pentru elaborarea unei lucrãri de 212 pagini). În aceste împrejurãri, concluzia este cã autorul real este o altã persoanã. Reprezentantii unor edituri ar fi acceptat publicarea lucrãrilor fãrã a se raporta în niciun fel la valoarea stiintificã a acestora si interesul pietei de carte, în tiraje infime, care nu au fost puse în vânzare în circuitul comercial obisnuit. Modalitatea atipicã de încheiere si executare a contractelor în raport cu celelalte lucrãri publicate de aceleasi edituri demonstreazã cã aceste persoane nu ar fi actionat în scopul pentru care a fost înfiintatã persoana juridicã, ci exclusiv pentru a împiedica executarea pedepsei în conditiile stabilite de instantã. Pe de altã parte, functionari din cadrul Administratiei Nationale a Penitenciarelor cu atributii în analiza conditiilor prevãzute de lege pentru a propune liberarea conditionatã ar fi acceptat sustinerile condamnatilor si le-ar fi acordat beneficiul legal mentionat, în lipsa oricãrei cenzuri cu privire la temeinicia acestora. Astfel, au existat situatii în care persoanele condamnate nu figurau în tabelele de pontaj sau au elaborat în acelasi interval patru lucrãri stiintifice în paralel, împrejurãri care aratã cã era în mod obiectiv imposibil sã fie autorii acestor opere. Aceste împrejurãri au dat nastere unui adevãrat fenomen de naturã sã lipseascã de continut deciziile instantelor (în luna decembrie doar la Penitenciarul Rahova erau în curs de elaborare 46 de lucrãri pretins stiintifice).
