TRIST… Rãmasi fãrã tatã în urmã cu 25 ani, Fratii Chiriac s-au despãrtit, zilele acestea, si de mama lor, Marina. A încetat din viatã la 82 ani, însã va rãmâne mereu vie în memoria copiilor sãi si a tuturor celor care au cunoscut-o. “A plecat în lumea de dincolo cu amintiri frumoase si cu chipurile copiilor sãi, în primul rând ale celor doi frati Chiriac, cei care îsi aminteau mereu de ea, conturându-i imaginea în cântecele lor. Acum, în momentele grele prin care trec, Fratii Chiriac si rudele lor, trebuie sã stie cã admiratorii lor si cei care îi considerã prieteni sunt întru totul alãturi de ei”, a transmis profesorul Dan Ravaru.
Fratii Chiriac au fost si sunt unul dintre cele mai cunoscute grupuri muzicale din tarã. Au descoperit tainele muzicii încã de pe bãncile scolii primare, profesorii Teodor Lemnaru si Anton Gheorghe Ieremia fiind cei care le-au îndrumat pasii în acest domeniu. Încã de mici copii au concertat pe scenele judetului si au transmis publicului din sensibilitatea lor. Era perioada în care Cenaclul Flacãra se forma, iar poetul Adrian Pãunescu avea emisiunea “Antena vã apartine”. De aceea pornise sã cutreiere tara în cãutare de talente”. Asa a ajuns si la Vaslui, unde, dupã ce i-a ascultat pe fratii Chiriac, interpretând “Torna, torna, fratre” si “Mi-e leagãn pãmântul” a decis pe loc: “Copii acestia vor merge cu mine”. Iar copii l-au urmat din acea clipã si pânã când Cenaclul Flacãra s-a destrãmat. Timp de 10 ani, ei l-au urmat în sute si sute de spectacole pe stadioane, în sãli de sport, case de culturã. Cei doi copii din Vaslui au cucerit tara cu inocenta si frumusetea interpretativã. Au fost adoptati pe loc de marea familie a Cenaclului Flacãra. Boss, asa cum îl numeau toti pe poetul Adrian Pãunescu, le-a sugerat sã învete cât mai repede versurile poemului “Moartea cãprioarei”, de Nicolae Labis. <<Ne-a spus: “Sunteti singurii care puteti interpreta acest mare poem al literaturii române. Vi se potriveste. Am învãtat, în mai putin de o sãptãmânã, cele 27 de strofe, iar profesorul nostru, Anton Gheorghe Irimia, ne-a fãcut linia melodicã. A fost foarte bine totul. Ieseam pe scenã si interpretam strofele, pentru cã Pãunescu nu accepta sã tai din text. Timp de nouã minute si jumãtate, cât cântam povestea cãprioarei ucise, oamenii ne ascultau în liniste deplinã. A fost un mare succes. Si astãzi, dacã merg la Caracal, Timisoara, Brasov sau oriunde în tarã mi se cere sã cânt “Moarea cãprioarei”>>, povestea în urmã cu câtiva ani Ion Chiriac.
TVR-ul a realizat primul videoclip Fratilor Chiriac
Poezia lui Labis a ajuns sã-i reprezinte pe cei doi vasluieni: “Adrian Pãunescu ne-a strigat într-o searã de spectacol “braconierilor” si asa ne-a rãmas numele. De atunci majoritatea folkistilor ne strigã “braconierii”. TVR a hotãrât sã realizeze un videoclip al fratilor Chiriac, cu piesa “Moartea cãprioarei”. Filmãrile s-au fãcut în Bucovina: “S-a întâmplat chiar ca în poezia lui Labis. Noi cântam printre brazi, când deodatã a venit o cãprioarã aproape de noi. Mergea linistitã, parcã era în poezie. Am rãmas amândoi, eu si fratele meu, uimiti de strãlucirea ei. Plângeam, cântând, cântam, plângând. Eram, în fond, doi copii porniti exact ca în povestea cãprioarei, în lupta supravietuirii. Filmarea a durat trei zilei, dupã care a fost difuzatã de sute de ori de Televiziunea Românã”, povestea în urmã cu câtiva ani Ion Chiriac. Fratii Chiriac au obtinut împreunã nenumãrate premii de interpretare si popularitate. Dupã destrãmarea cenaclului, cei doi frati au participat la nenumãrate turnee, alãturi de Savoy, Angela Similea, Mirabela Dauer si alte nume mari ale muzicii usoare si comediei românesti. S-au despãrtit dupã anul 2000. Astãzi, Gelu Chiriac, fratele cel mai mic al duetului, trãieste de ani bun la Târgoviste. Dupã ce a pus chitara în mâna multor copii din Vaslui si Iasi, Ion Chiriac este, în prezent, directorul artistic al Centrului de Copii “Veronica”.
“Au venit Fratii Chiriac?”
Profesorul Dan Ravaru îsi aminteste cu drag de perioada în care Fratii Chiriac erau în vogã. “I-am cunoscut pe Fratii Chiriac pe când erau adolescenti si debutaserã de curând. Am fost unul dintre privilegiatii cunoasterii începuturilor lor, când deja îsi formaserã un nume prin douã piese muzicale, de mare rezonantã în epocã. Este vorba de “Moartea Cãprioarei”, pe versurile atât de cunoscute ale lui Nicolae Labis, si de o piesã extrem de originalã intitulatã “Torna, torna, fratre”, datoratã profesorului Anton, care alãturi de profesorul Lemnaru a fost unul dintre îndrumãtorii Fratilor Chiriac. Titlul foarte interesant, în sine reproduce o însemnare a unui cronicar bizantin din secolul al VI-lea care a constituit un prim element scris, legat de începuturile limbii române. În timpul unei expeditii militare contra avarilor, unui soldat i s-a desprins ceea ce avea încãrcat pe un cal, iar alt militar i-a strigat în limba tãrii “Torna, torna, fratre!” (“Întoarce-te, frate!”). Repet, totul, în secolul al VI-lea. Acesti doi adolescenti au atras atentia multor personalitãti culturale, uimite de calitãtile vocale si mai ales de starea sufleteascã pe care o transmiteau publicului, felul lor de a interpreta melodiile si de a rosti versurile. Unul dintre admiratorii lor si cel care i-a cooptat în turnee prin întreaga tarã a fost Adrian Pãunescu, care i-a desemnat atât membri ai Cenaclului Flacãra, incluzându-i totodatã în cercul celor mai apropiati prieteni ai sãi. Ani de zile, Fratii Chiriac, asa tineri cum erau, au cântat pe marile scene românesti pânã la nenorocita întâmplare de la Ploiesti, un bun prilej pentru Ceausescu de a interzice Cenaclul Flacãra, desi era un admirator al acestuia. De fapt, Pãunescu devenise extrem de popular. Mi s-a întâmplat sã aud pe la primãrii, oameni simpli care atunci când erau nemultumiti spuneau cã îi vor reclama lui Ceausescu si lui Pãunescu. În continuare, desi dispãruse Cenaclul Flacãra, Fratii Chiriac si-au continuat neabãtut drumul lor. Pe parcursul a aproape doi ani, au întreprins în judet o serie de turnee pentru a acoperi acea stupidã autofinantare a culturii, care ne era impusã de la Bucuresti. Au alcãtuit o formatie de tineri talentati, cei mai importanti fiind, desigur, Fratii Chiriac. Am fost cu ei în cele mai multe comune din judetul Vaslui si de fiecare datã, când ajungeam la cãminele culturale, prima întrebare era “au venit Fratii Chiriac?”. Pretutindeni erau întâmpinati cu dragoste, lãsând în urma lor amintirea unor ore de un adevãrat ospãt cultural”, a povestit profesorul Dan Ravaru.
“Femeie micutã de staturã, dar tot timpul în miscare”
“La un moment dat, necesitãtile existentei i-au despãrtit, Ion însã a rãmas statornic legat de Vaslui si de Ghermãnesti, locul sãu natal, unde si-a pãstrat nealteratã dragostea de localitate, de oameni de acolo si de pãrintii sãi pe care i-a regretat, îi regretã si îi va regreta întotdeauna. Actualmente fost adolescent, este acum un personaj impunãtor atât prin calitãtile sale interpretative, care i-au rãmas nealterate, cât si prin deosebitele sale calitãti de pedagog, îndrumând pe calea muzicii si a poeziei zeci de copii si adolescenti între care sperãm sã-si gãseascã demni urmasi. Atasamentul lor fatã de familie era permanent, iar pe traseul turneelor judetene, aveam grijã sã includem întotdeauna Ghermãnestiul, cel mai important sat al comunei Drânceni. Înainte si dupã spectacol, ne opream la casa familiei Chiriac, având prilejul sã-i cunoastem rudele si în primul rând mama. Mi-o amintesc ca pe o femeie micutã de staturã, dar tot timpul în miscare, bucuroasã cã dintre copiii ei, mai sunt unii care vin cât mai des acasã. O consideram o femeie de mare suflet, aureolatã de dragostea copiilor ei, care o considerau poate un izvor al vietii si al echilibrului, asa cum poetul rus Serghei Esenin amintea de mama sa, prin celebra poezie dedicatã “Mamei”. Oricum, a plecat în lumea de dincolo cu amintiri frumoase si cu chipurile copiilor sãi, în primul rând ale celor doi frati Chiriac, cei care îsi aminteau mereu de ea, conturându-i imaginea în cântecele lor. Acum, în momentele grele prin care trec Fratii Chiriac si rudele lor, trebuie sã stie cã admiratorii lor si cei care îi considerã prieteni, sunt întru totul alãturi de ei”, a spus profesorul Dan Ravaru.
“Marina Chiriac si-a dus crucea cu demnitate pânã la sfârsit”
Cu sigurantã, legenda Fratilor Chiriac existã pentru cã mama lor, Marina Chiriac, a trudit din greu si s-a sacrificat pentru ca atât ei, cât si ceilalti cinci fii ai sãi, sã fie ceea ce sunt astãzi. “Marina, mama fratilor Chiriac a fost o icoanã vie. A fost o femeie foarte desteaptã si foarte credincioasã. De aceea a învrednicit-o Dumnezeu sã dea nastere unor copii alesi, care au harul de a transmite prin muzicã credintã, iubire, alinare. Ea este un model de urmat pentru toate mamele crestine si în special pentru fetele tinere din ziua de astãzi. Vãduvã de peste 25 ani, a fost atasatã de bisericã cu trup si suflet, nu cum sunt unii, fãtarnici. Marina Chiriac si-a dus crucea cu demnitate pânã la sfârsit. Bãtrânã fiind, venea în cârjã la bisericã, mergând pe jos, în timp ce tinerii stãteau acasã si dormeau. Ea a sfintit, cu picioarele sale, pãmântul. Pãcat cã se duc numai cei buni si nu mai avem modele de urmat, aici în sat. Cântecele lui Ion si ale lui Gelu Chiriac sunt balsam pentru sufletele tuturor românilor, nu numai a celor din tarã, pentru cã mama lor a stiut sã-i creascã în duhul adevãrului, în duhul bisericii. Muzica Fratilor Chiriac trezeste trãirea spiritualã, profund româneascã. Ei propãvãduiesc, prin cântecele lor, trezirea la spiritul românesc adecvat la o viatã spiritualã în Hristos, cu Hristos si pentru Hristos, de aceea sunt pretuiti de românii de pretutindeni. Casa lor pãrinteascã rãmâne astãzi pustie. Le transmit sã vinã sã locuiascã în ea, alãturi de ceilalti doi frati si cele douã surori, care mai sunt în viatã, pentru cã asta si-ar fi dorit mama lor”, a spus preotul Sorin Abãrgãunitei, parohul Bisericii “Sfântul Spiridon” din Ghermãnesti.
