CULTIVATORI ADEVÃRATI… Vasluienii care au trecut zilele acestea prin Piata Traian au putut vedea o adevãratã minunãtie de dovleac, ce cântãrea nu mai putin de 42 kg. “Când a fost cules, avea 56 kg, dar a mai scãzut”, a spus propietara acestuia, Maria Comisescu, care s-a despãrtit cu greu de el. Asta pentru cã, pe toatã perioada cât dovleacul a fost “pui”, Maria a avut grijã de el ca de un copil. I-a dat apã, i-a cântat si i-a vorbit cu drag de toti ceilalti “frati” ai sãi. Cel mai mare dintre acestia, a cântãrit 72 kg, dar, din pãcate, s-a stricat înainte de-al duce la piatã. “Nu mã las pânã nu voi intra în Cartea Recordurilor”, spune cu ambitie Maria Comisescu.
Doi soti din Deleni reusesc sã facã din agriculturã o adevãratã artã. De peste 25 de ani, acestia cultivã pepeni galbeni, pepeni verzi si dovleci si nu oricum, ci cu o îndemânare si o grijã specificã familiei lor. Familia Comisescu, “specializatã” în cultivarea dovlecilor uriasi, de circa 70-75 kg. “De pe timpul lui Ceausescu ne ocupãm cu grãdinãritul. Eu am lucrat în comert, ca ospãtar, dar m-am lãsat si am mers cu sotul în Dobrogea, unde luam în arendã teren, pentru cã aici era CAP si nu ne dãdea nouã teren. Într-o varã, la Constanta, am luat o casã, pentru a munci acolo. Era o asociatie agricolã care îti dãdea pãmânt sã muncesti. Ei luau 80%, iar noi 20%, dar eram multumiti si asa. În ‘90 am venit aici, în Vaslui, mai exact în Deleni, cã de acolo e sotul meu, eu sunt din Botosani si am început sã muncim pãmânt. Noi suntem primii care am adus dovleac pe piatã si am învãtat vasluienii sã mãnânce plãcintã si dovleac copt”, povesteste Maria Comisescu.
Tratament cu balegã de vitã si gãinat de gãinã
“Noi avem trei hectare de pãmânt pe care punem pepeni galbeni, pepeni verzi si dovleac de plãcintã. Anul trecut, pe o suprafatã de 20 de ari, am pus dovleci, iar restul, pânã la 3 hectare, am pus pepeni galbeni si pepeni verzi. În total, au iesit în jur de 7 tone de dovleci, dar jumãtate sunt cam de dat la porci, pentru cã nu s-au copt. În cazul a trei cuiburi, trei dovleci, ne-am concentrat mai mult, am avut mai multã grijã. Normal, când pun semintele în pãmânt, ies douã-trei plante, iar eu las doar una, restul le rup. Deci, o plantã la cuib. Fiind o singurã plantã, toatã “mâncarea” se concentreazã într-un singur dovleac. O datã la trei zile, le-am pus o gãleatã de 10 kg de gunoi de grajd, balegã de vitã sau gãinat de gãinã, amestecat cu apã. Si apa conteazã, dacã eu nu-i puneam o datã la trei zile apã, murea. Iar când îi puneam, acopeream cu pãmânt uscat, pentru cã dacã nu fãceam asta, soarele îl ardea. Am zis sã le dau tot ce trebuie, sã vãd eu cât vor creste. Si au crescut. Cel mai mare a avut 72 kg, dar s-a stricat chiar când am vrut sã-l dãm jos, s-a spart. Si încã doi, unul de 50 kg si încã unul de 42-45 kg”, spune Maria Comisescu.
Semintele de dovleac, folosite ca tratament pentru anumite boli
Femeia povesteste cã dovlecii sunt o adevãratã manã cereascã. “Semintele de la dovleac, uscate la cãldurã, nu prãjite, sunt bune pentru oxiuri, giardia si prostatã. Mâncate dimineata, pe stomacul gol, fac foarte bine. Stiu asta de la un medic de la Constanta, nici nu apucam sã curãt semintele, si venea si îmi spunea, “doamnã da’ seminte mai aveti? Dati-le asa si îmi mai pregãtiti, cã vin mâine”. L-am întrebat, “domne da’ ce faceti cu ele?”. Mi-a spus cã e medic si le dã pacientilor care au giardia sau oxiuri seminte de dovleac. În urmã cu sapte ani, sotul meu trebuia sã se opereze de prostatã, si, mâncând seminte de dovleac, nu a mai avut nimic”, povesteste Maria Comisescu.
“Când ajung la câmp, uit de toate”
Desi are diabet, dar si probleme cu tensiunea, Maria Comisescu spune cã atunci când ajunge la câmp, uitã de toate. “Fac cu plãcere toatã treaba asta. Sunt bolnavã, am diabet, am probleme cu tensiunea, dar când ajung pe câmp, uit de toate. Bine, este si principala sursã a noastrã de venit, de trai. Noi nu avem nici pensie, nici ajutor, nimic. Acasã avem gospodãrie mare: 20 capre, 15 porci, 2 scroafe mari si foarte multe pãsãri. Cu asta ne ocupãm, din asta trãim, altceva nu avem ce face. Crestem animale, cultivãm pepeni si dovleci, iar apoi venim la piatã sã vindem. Facem asta de peste 20 ani. Am amenzi de zeci de milioane, cã nu avem masinã de transportat marfa, cã nu avem nu stiu ce. Domne, da’ eu sunt tãran. Mergem la piatã ca sã avem din ce trãi, mereu ne amendeazã. Pãi eu vând un porc de 200 lei si iau amendã de 1000 lei? Nu stiu, dar ar trebui sã se facã ceva pentru agricultorii adevãrati. Dacã nu as veni aici, nu as avea din ce sã trãiesc. Sã se gândeascã putin si la noi”, spune femeia.
Vor sã intre în Cartea Recordurilor
Pentru a-si întretine familia, cei doi soti, vin mereu în Piata Traian, acolo unde pun spre vânzare dovleac, pepeni la murat, diverse ceaiuri si chiar bulion. Femeia spune, însã, cã nu se va lãsa si va continua sã experimenteze si sã cultive dovleci si chiar pepeni care sã creascã si mai mari. “Am tot vãzut la televizor si i-am zis sotului meu cã o sã fac în asa fel încãt sã ne dea si pe noi la Cartea Recordurilor. Am vãzut cã în America a fost un dovleac de 400 kg. Am înteles cã dacã lasi o singurã plantã la cuib si le pui rar, le dai si apã, nu are cum sã nu se facã mari. Anul acesta am zis cã voi face o experintã de genul ãsta si la pepenii galbeni si verzi, cu vreo 20 de cuiburi. Nu mã las pânã nu voi intra în Cartea Recordurilor”, spune ambitioasa Maria Comisescu.
