Povestea impresionantă a Mihaelei Epurianu te umple şi de bucurie, dar şi de revoltă în acelaşi timp. Timp de 6 ani de zile după terminarea facultăţii de psihologie s-a zbătut în lipsuri şi frustrări, într-un sistem de educaţie care nu i-a oferit nicio şansă: doar posturi de profesor navetist la şcoli precum cele din Poieni, din Victoria sau din Dancu. Un master la o cunoscută universitate americană avea să-i schimbe radical şi definitiv viaţa. A urmat acolo doctoratul, iar acum este cadru universitar, predând cursuri de psihologie la Monclair State University, New Jersey. Povestea Mihaelei, de la profesor navetist la dascăl iubit de studenţi în SUA, care sunt captivaţi de metodele interactive şi inovatoare cu care ea lucrează, poate fi subiect de film pentru noul val de regizori români, dar şi un motiv de interpelare în Parlament la adresa ministrului român al Educaţiei.
Da, Mihaela este acum, cu siguranţă, un om fericit! Are o carieră de care oricine poate fi mândru, dar şi o familie frumoasă. Lucruri care, în urmă cu câţiva ani, când făcea naveta la ţară cu cizmuliţe în picioare, păreau de basm. Povestea ei este dovada vie că, prin studiu şi curajul de a-ţi căuta şansa oricât de departe, poţi ajunge în câţiva ani să ai o carieră de succes, la care mulţi doar visează.
Mihaela Epurianu, căsătorită, Dranoff, a fost din 1998 până în 2004 profesor la şcolile săteşti din Poeni, din Santa Mare, la liceul din comuna Victoria şi la şcoala gimnazială din Dancu. Apoi, brusc, şi-a aruncat cât colo cizmele de navetistă şi a plecat în SUA. Mai întâi ca studentă la un program de master în Psihologia Clinică a Copilului şi a Adolescentului, şi mai apoi ca doctorand în Psihologie Clinică. În prezent se poate considera împlinită: în numai câţiva ani a ajuns psiholog şi cadru universitar apreciat în New Jersey.
