“Vremea nouã” vã prezintã astãzi povestea unei personalitãti marcante a Vasluiului. Actorul si scriitorul Stefan Ciubotãrasu, cãci despre el este vorba, este unul dintre oamenii care au fãcut cinste judetului, un om despre care se cunosc poate putine lucruri. La 11 ani, a plecat în Bucuresti, pentru a munci ca ucenic în atelierul unui cizmar. Dupã aproape patru ani, s-a întors în Vaslui, s-a înscris la Liceul “Mihail Kogãlniceanu”, iar, dupã absolvire, a urmat cursurile Conservatorului de Muzicã si Artã Dramaticã din Iasi. Performeazã în teatru, în poezie si, apoi, în film. “Pãdurea spânzuratilor”, “Neamul Soimãrestilor”, “Golgota” si “Columna” sunt doar câteva din filmele în care a jucat. A fost supranumit “actorul celor 300 de roluri” si distins cu titlul “Artistul poporului”. La 100 de ani de la nasterea actorului, Banca Nationalã a României a emis o monedã comemorativã de argint, pe care a gravat chipul acestuia. Mai multe informatii despre viata acestui actor vasluian, cititi în rândurile urmãtoare.
Stefan Ciubotãrasu s-a nãscut pe 21 martie 1910, în comuna Lipovãt, judetul Vaslui. A urmat cursurile scolii primare de la Lipovãt, iar la vârsta de 11 ani s-a mutat la Bucuresti, cu gândul de a învãta meseria de cizmar de la proprietarul unui atelier de cizmãrie, care, pe perioada rãzboiului, locuise în casa familiei Ciubotãrasu. Fãrã sã se simtã atras de meserie, munceste ca ucenic de pantofar în acest atelier, rãmânând în capitalã timp de aproape patru ani. În acest timp începe sã ia contact cu “gustul de otravã dulce al teatrului”, dupã cum el însusi spunea. În schimbul comisioanelor, primeste bilete la teatru si aici va fi fascinat de “O scrisoare pierdutã” si “Însirã-te mãrgãrite!”. În 1924 se întoarce acasã si se înscrie la Liceul “Mihail Kogãlniceanu”. În aceastã perioadã îsi face debutul literar în paginile revistei liceului, iar mai târziu în paginile unui ziar local. De asemenea, alege sã colaboreze cu revista “Luceafãrul”, care îi va publica mai multe poezii, sonete si amintiri. Dupã ce absolvã liceul, în 1929, se înscrie la Conservatorul de Muzicã si Artã Dramaticã din Iasi. Îndemnat de poetul Mihai Codreanu, profesor la Conservatorul din Iasi, se înscrie si la Facultatea de Istorie, însã rãmâne în continuare dedicat poeziilor si publicãrii în revistele locale.
“Am fost un ucigas desãvârsit, am ucis… rolul!”
Despre personalitatea acestui mare vasluian, la Biblioteca Judeteanã “Nicolae Milescu Spãtarul” din Vaslui, se aflã o micro-monografie foarte interesantã, realizatã de Liliana Moga. Potrivit acesteia, “începând cu anul 1933, Stefan Ciobotãrasu a jucat pe scena ieseanã timp de 14 ani, interpretând aproape 200 de roluri. Începuturile sale actoricesti, ca si copilãria, îi rãmân cele mai dragi momente ale sale, despre care are cele mai duioase amintiri. Debutul sãu ca angajat în teatru s-a produs cu “Macbeth”, despre care actorul scrie: “ E vorba de cele douã roluri de ucigasi, în care primul era actorul Iancu Profir, iar al doilea eram eu. Si nu mi-e rusine s-o spun: am fost un ucigas desãvârsit, am ucis… rolul!”. Primul succes adevãrat, desi mono-rol, l-a avut cu piesa “Tarina” de Lengyel, cu rolul contelui Alexei Czerny. Performând în teatru, ca si în poezie, în anii petrecuti la Iasi debuteazã si în cãsnicie, pe sotia sa, Aurora Donose, cunoscând-o în 1930 la un bal din comuna vasluianã Deleni, unde fusese invitat de un vãr de-al ei cu care era prieten. Sotia sa îsi aminteste emotionatã de prima lor întâlnire: “De cum ne-am vãzut, ne-am simtit atrasi unul spre celãlalt. Parcã ne cunosteam de când lumea. Desi vorbea putin, l-am înteles si din tãceri. De altfel, asa cum a repetat-o întreaga-i viatã, marea mea calitate pentru el a fost de a-l întelege si a-l …ierta.”. S-au logodit trei ani mai târziu, în 1933, apoi în 1934 s-au cãsãtorit. În 1940 s-a nãscut singura lor fiicã, Magda. Desi a urmat refugiul, apoi plecarea, inima actorului Ciobotãrasu a rãmas la Iasi pentru totdeauna, unde venea ori de câte ori avea ocazia ca sã-i mai treacã dorul de Moldova si de locurile natale, dorindu-si sã se stabileascã în târgul colinelor dupã iesirea la pensie”, se noteazã în micro-monografia realizatã de Liliana Moga.
Stefan Ciubotãrasu, “actorul celor 300 de roluri”
În 1945 revine în Bucuresti, pentru a juca la Teatrele Alhambra, Comedia si Victoriei. Trei ani mai târziu, în 1948, pentru cã au fost restructurate teatrele, Stefan Ciubotãrasu a fost repartizat la primul teatru de stat din tarã, în Arad, unde va lucra ca instructor artistic. Rãmâne aici doar doi ani, pentru cã în 1950 a revenit în Bucuresti, pe scena Teatrului Municipal si a Teatrului Bulandra. Pentru activitatea din teatru, a fost supranumit “actorul celor 300 de roluri”. Nu a neglijat nici domeniul literar, scriind poezie pânã în ultimele clipe ale vietii. În 1954 îsi face debutul în film, jucând în filmul “Desfãsurarea”. Apoi a jucat în numeroase filme, precum “Eruptia” (1957), “Râpa dracului” (1957), “Avalansa” (1959), “Telegrame” (1959), “Furtuna” (1960), “Setea” (1960), “Amintiri din copilãrie” (1964), “Pãdurea spânzuratilor” (1964), “Neamul Soimãrestilor” (1965), “Diminetile unui bãiat cuminte”, “Golgota” (1966), “Columna” (1968), “Legenda” (1968), “Sâmbãta mortilor” (1968). “În dimineata zilei de 27 august 1970 s-a stins din viatã, când masina trebuia sã vinã si sã-l ducã la Pitesti, unde filma în Asteptarea. S-a retras discret din viatã, asa cum si-a dorit-o: “din vis în neant si în exercitiul functiunii”. Stefan Ciobotãrasu, acest mare actor, cãrturar, cu o delicatã alcãtuire sufleteascã, cu o mare modestie si sensibilitate, un îndrãgostit de oameni si de naturã, a lãsat o umbrã nepieritoare în teatrul românesc pentru totdeauna”, noteazã Liliana Moga în micro-monografia despre viata actorului.
Premiile care îi încununeazã munca
În 1964, primeste premiul pentru interpretare masculinã la Festivalul National al Filmului de la Mamaia. În acelasi an, actorului vasluian i s-a acordat titlul de “Artist al Poporului”. În 1967, “pentru activitatea îndelungatã în teatru si merite deosebite în domeniul artei dramatice”, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural. În 2010, cu prilejul a împlinirii a 100 ani de la nasterea marelui actor Stefan Ciubotãrasu, Banca Nationalã a României a emis o monedã comemorativã de argint dedicatã acestuia. Pe una din fetele monedei este gravat portretul lui Stefan Ciubotãrasu, într-unul din rolurile din filmul “Columna”, iar pe cealaltã fatã este sugeratã activitatea actorului din domeniul teatrului si filmului, fiind, totodatã, gravatã si stema României. Scoala Gimnazialã din comuna Lipovãt îi poartã numele, în 2014, o echipã a Centrului Cultural din comunã realizând si un film documentar: “Pe urmele lui Stefan Ciubotãrasu”.
