GHINION ÎN AMOR… Profesorul vasluian Milutã Moga ne povesteste astãzi o întâmplare ineditã, petrecutã pe “meleagurile mioritice ale Vasluiului”. Sãtulã sã-si vadã fiica nemãritatã, sotia unui baron vasluian cere sprijinul divin. I se confeseazã unui preot din comuna Feresti, iar acesta gãseste imediat solutia. La ce s-a gândit preotul si ce s-a întâmplat apoi, cititi în rândurile urmãtoare, povestite de profesorul vasluian Milutã Moga.
“Recent, un sofer de meserie avea sã-mi mãrturiseascã o întâmplare petrecutã pe meleagurile mioritice ale Vasluiului si la care asistase. Faptele exprimã pe de o parte realitãtile crude ale unor conceptii vechi, cu iz provincial, iar pe de altã parte si atitudini sfidãtoare ale baronilor zilelor noastre, care considerã cã având bani si averi mincinoase pot cumpãra totul, inclusiv fericirea. Asadar, sotia unui baron judetean, uns cu toate alifiile, cunoaste un preot din comuna Feresti. I se confeseazã cã fata sa, desi titratã si cu un post bun la o institutie guvernamentalã, nu reuseste sã se mãrite. Lacrimile de pe chipul mamei îl înduioseazã pe pãrinte. Dupã clipe bune de meditatie si profundã chibzuintã, îi comunicã doamnei cã a gãsit solutia salvatoare si anume cã el cunoaste un confrate din Bihor, care are harul de a da binecuvântare si a face dezlegãri privind chemarea ursitoarelor. Sunt stabilite detaliile, soferul încarcã darurile pentru Sfintia sa si, neapãrat, o fotografie a nepãstuitei ce rãmãsese fatã bãtrânã.
Preotul bihorean primeste darurile de la Vaslui, dar si poza neprihãnitei. Priveste cu un ochi la pozã si cu celãlalt la darurile aduse si zice sãgalnic: “pãi , cu ce a trimis maicã-sa, pot eu gãsi un logodnic pentru asa urâtenie?”. La insistentele confratelui vasluian, bihoreanul acceptã si preia cazul. Fie cã rugile n-au fost complete, fie cã darurile s-au dovedit a fi prea mici, ursitoarele n-au venit, iar biata fatã este si în prezent nemãritatã. Mare e grãdina Domnului si multi nevolnici o locuiesc!”, povesteste profesorul Milutã Moga.
