REGRETE ETERNE…Mircea Chiosa, fostul viceprimar al Vasluiului, a fost condus ieri pe ultimul drum de sute de cunoscuti si prieteni. Geolog cunoscut în judet, Chiosa a murit în noaptea de Crãciun, lãsând în urmã multã tristete. În 2015, numeroase personalitãti ale orasului au trecut în nefiintã, unele dintre acestea în mod neasteptat. Este cazul medicului Augustin Ilies, cetãtean de onoare al urbei, care s-a sinucis din motive rãmase si acum neelucidate. Printre cei care au murit în acest an se numãrã si profesorul Constantin Poianã, dascãl care a scris istorie în învãtãmântul local, fostul director al fabricii Mecanica, Marcel Popescu, cel prin mâna cãruia au trecut mii de vasluieni, fostul conducãtor si întemeietor al ansamblului Rapsodia Vasluiului, Mircea Codreanu. Acestia au lãsat un gol în inimile familiilor, prietenilor, cunoscutilor, colegilor de serviciu, astfel cã în noaptea dintre ani multi locuitori ai Vasluiului vor aprinde câte o lumânare si pentru cei care ne-au pãrãsit atât de trist si de dureros în acest an.
Familia, prietenii, fostii colegi din primãrie, dar si multi vasluieni l-au condus ieri pe ultimul drum pe Mircea Chiosa, fost viceprimar al Vasluiului. Chiosa a fost, în zeci de ani de activitate, un specialist respectat în cadrul fostului Institut de proiectãri judetean, manager de firmã, viceprimar, dar si om politic, în ultimii ani retrãgându-se de tot din lumina reflectoarelor. O boalã necrutãtoare l-a luat din mijlocul celor dragi, tocmai când familia credea cã sunt sanse de vindecare. Avea 64 de ani si foarte multe proiecte în derulare. Geolog în cadrul fostului Institut de proiectare de la Vaslui, Mircea Chiosa a semnat multe documente prin care orasul si judetul s-au dezvoltat, în ultimii 35-40 de ani. În 2004, pe când Bichinet era în fruntea PRM, a candidat la primãria Vaslui, din partea României Mari, fiind si rampa de lansare a sa cãtre administratia publicã localã. Desi a obtinut în jur de patru procente la vot, Chiosa l-a convins pe fostul primar Cristea cã meritã sã fie în conducerea orasului, asa cã a ajuns viceprimar, alãturi de actualul primar al Vasluiului, Vasile Pavãl. În 2007, în urma unui scandal de notorietate, în care era acuzat de incompatibilitate, a ales sã demisioneze, înainte ca institutiile abilitate sã se pronunte. Dupã acest an, nu s-a mai implicat în politicã, desi gândul sãu a fost mereu cãtre PRM si Vadim Tudor. “L-am cunoscut înainte de 1989, eu eram sef la Sistematizare, el era specialist la Provas. Am fost împreunã la nunti, cumetrii, am fost colegi în conducerea primãriei, viceprimari. Îl stiu drept un om bun, sensibil. Cuvintele sunt prea mãrunte pentru a-l caracteriza pe Mircea”, a spus Vasile Pavãl, primarul Vasluiului. Desi cu ani în urmã îi aducea mii de voturi la partid, ieri, fostul lider PRM, Corneliu Bichinet, a stat doar câteva minute în curtea bisericii din centru, unde s-a oficiat slujba religioasã, dupã care s-a scuzat, spunând cã are treburi mai importante la Consiliul Judetean!
Preotul Vasile Pârcãlabu regretã disparitia celui care i-a fost ca un frate
“Conducem astãzi pe ultimul drum pe unul dintre cei care si-a lãsat amprenta peste orasul Vaslui. Prea devreme ai ajuns aici, Mircea, dar timpul nu are rãbdare cu noi. Inginerul Mircea Chiosa îmi era ca un frate, de câte ori ne întâlneam pe stradã ne salutam: “Ce faci, Mircea, frate?”, iar el îmi povestea cum o mai duce. Mã leagã multe amintiri legate de acest om deosebit. Plecarea lui este prematurã, asa cum a fost voia Domnului. Dumnezeu sã-l ierte pe fratele Mircea, va rãmâne permanent în inimile noastre”, a spus pãrintele Vasile Pârcãlabu, la slujba religioasã. Vizibil marcat de momentul trist, primarul Vasile Pavãl a spus: “Nu stiu ce as putea sã spun despre Mircea, sunt atât de multe lucruri de spus. Ne pare rãu cã ai plecat, încã ne erai necesar, aveai atât de multe proiecte de dus la capãt, pentru oras, pentru familie, pentru cei din jur. Dumnezeu sã te aibã în pace, Mircea”. În multimea adunatã sã-i aducã un ultim omagiu lui Chiosa, i-am zãrit pe Adrian Tighici, managerul general Gaz Est, Emil Bãnceanu, fostul sef al Casei de Pensii, primari din mai multe comune, fosti colegi de la Provas. Cortegiul funerar s-a deplasat pe strada Donici, multi vasluieni dorind sã-si ia rãmas bun de la fostul viceprimar.
Moartea unui cetãtean de onoare, învãluitã în mister
În mai a.c., Vasluiul s-a cutremurat de vestea disparitiei unui om de o calitate umanã aparte. Medicul Augustin Ilies a refuzat sã mai lupte cu viata si s-a spânzurat în balconul apartamentului sãu, situat deasupra restaurantului Crismona. Cea care l-a gãsit a fost sotia sa, care a sunat la 112. Cei care au venit sã-i dea primul ajutor au fost nevoiti sã-i declare decesul. Echipajele medicale de interventie nu au mai putut face nimic pentru a-l readuce la viatã pe Ilies. Desi s-a speculat faptul cã medicul ar fi recurs la asemenea gest pentru cã ar fi fost vizat de o anchetã a procurorilor vasluieni, acest lucru a fost infirmat de cãtre reprezentantii Parchetului de pe lângã Tribunalul Vaslui, care au spus cã nu exista niciun dosar pe numele acestuia, nu era vizat în nicio anchetã si nici mãcar nu avea calitatea de suspect sau martor în vreo anchetã a procurorilor. Din câte se pare, Augustin Ilies a avut motive personale destul de grave de a ales sã-si punã capãt zilelor. Acesta îsi ceruse pensionarea anticipatã si a revenit asupra deciziei. A fost reîncadrat începând cu data de 1 mai, dar a cerut concediu fãrã platã pânã la data de 1 iulie. În acelasi timp, medicul Ilies a declarat atunci cã nu va mai opera niciodatã si a cerut ca, dupã revenirea sa, sã fie transferat în ambulatoriu.
Fostul director de la Mecanica s-a stins dupã o lungã perioadã de luptã cu boala
În septembrie, o altã veste avea sã întristeze multi dintre locuitorii Vasluiului. Inginerul Marcel Popescu, fostul director al fabricii Mecanica Vaslui, cel care a condus unitatea din 1975 si pânã în 1991, timp de 16 ani, a murit dupã o lungã si grea suferintã. În decembrie 1989, fabrica de la Vaslui avea în jur de 10.000 de angajati si producea echipamente pentru industria nationalã. Contestat de unii dintre angajati, cum s-a întâmplat la majoritatea fabricilor dupã Revolutie, Popescu a plecat din fabricã în 1991, supãrat de acuzele care i se aduceau. Oamenii au cerut imediat reîntoarcerea lui, însã Popescu a refuzat sã revinã în fruntea fabricii Mecanica, unitate care a falimentat câtiva ani mai târziu. A încercat sã facã diverse afaceri personale, inclusiv o fabricã de bere în zona Brodoc sau service-ul Mira, de la intrarea în Vaslui. În martie 2009, a suferit un accident, care l-a tintuit la pat, la una din fiicele sale, din Iasi. Marcel Popescu s-a stins la Iasi, purtând în suflet imaginea Vasluiului, orasul în care a muncit si trãit peste 25 de ani.
Profesorul Poianã a plecat la Judecata de Apoi
Profesori, elevi si fosti elevi, deopotrivã, cu totii au primit o veste tristã, la începutul anului. Profesorul Constantin Poianã, distins slujitor al scolii vasluiene, a plecat în vesnicie, rãpit de o fortã brutalã, de neînvins. Profesorul a fãcut pasi mari cãtre liniste, dupã o carierã didacticã în care si-a legat viata cu folos si cu suflet de scoalã. Nãscut la 25 septembrie 1941, la Bucuresti, prof. Poianã a urmat Facultatea de Filologie a Universitãtii iesene. În 1963, este repartizat la scoala Muntenii de Sus si, în aceeasi zi, este numit director al scolii. Va deveni unul dintre cei mai longevivi directori de scoli, numele lui legându-se de scoli precum Scoala pentru Surzi Vaslui, Liceul “Ion Mincu” Vaslui, scoala nr. 7 Vaslui si scoala nr. 4 “Elena Cuza” Vaslui. Cu perseverentã si tenacitate, cu dãruire si rigoare exemplarã, prof. Poianã a fost directorul care a schimbat profund si incontestabil statutul, imaginea si pozitia acestor scoli în ierarhia învãtãmântului vasluian. Este cel care a pus umãrul serios la lansarea în circuitul turistic scolar a taberei fanion a judetului, Poiana Cãprioarei. În cei 43 de activitate didacticã, din care 21 ca director de scoalã si 22 în functii de îndrumare si control, profesorul Poianã s-a bucurat de aprecierea elevilor, a pãrintilor si nu numai. A primit în douã rânduri, din partea Ministerului Învãtãmântului, titlul de “Profesor evidentiat”. Comunitatea, la rândul sãu, i-a respectat si recunoscut meritele, fiind ales în trei rânduri consilier local, 1996-2000; 2000-2004, independent; 2004-2008; si consilier judetean în perioada 2012-2016.
Un consilier local a murit în biroul sãu de la asociatia sa de locatari
Neculai Gentimir, consilierul local care a murit în biroul sãu de la asociatia de locatari 3 Vaslui, la începutul lunii decembrie, a lãsat în urmã multã tristete. Prietenii îl sfãtuiau mereu sã meargã la tratamente, pentru a se simti mai bine, însã el continua sã munceascã si sã se consume pentru problemele celor din jur. Într-o zi de început de decembrie, pe la prânz, acesta s-a întâlnit cu un amic din oras, cãruia i-a vândut bãtrâna lui Dacie 1310, pe care o avea de aproape 20 de ani. Îsi cumpãrase de curând o masinã la mâna a doua si se gândea cum va face rost de bani sã o achite, probabil. A luat, în fatidica zi de miercuri, cei 2.000 de lei pentru Dacia cu care a fãcut atâtea cãlãtorii în tarã, dupã care a mers la birou. De emotie si atâtea gânduri, inima sa a încetat sã batã, în jurul orei 15.00, pe când era la munca de zi cu zi, în cadrul asociatiei de locatari. A apucat doar sã-si sune un prieten, cãruia i-a cerut sã-i aducã o pastilã de nitroglicerinã, dupã care s-a prãbusit.
