Povestile lui Dan Ravaru
DATINI… Crãciunul si Anul Nou sunt douã dintre cele mai importante sãrbãtori religioase din an. Felurite traditii si simboluri sunt legate de acestea. Plugusorul, capra, ursul, jocul cu mãsti, sunt doar câteva traditii. Etnologul vasluian, Dan Ravaru, ne-a explicã, în rândurile urmãtoare, simbolistica unor urãturi, ritualuri si obiceiuri din aceastã perioadã. Veti afla, cu aceastã ocazie, semnificatia salutului “Bunã ziua!”, ce pot face fetele geloase ca sã-si elimine rivalele în dragoste sau de ce, în trecut, persoana care juca rolul caprei nu avea voie sã intre în bisericã timp de 40 zile.
“Suntem în preajma unei mari sãrbãtori, acea rãscruce magicã a timpului, care este Anul Nou, sãrbãtoritã de oameni încã din neolitic, punctând astfel etapele existentei lor. Dupã perioada anticã, crestinismul s-a impus cel putin în spatiile care apartineau unei viziuni magice asupra lumii. Trebuie sã facem o distinctie între magie si religie. Prin magie, omul credea cã, având el însusi sau alti semeni ai sãi anumite însusiri ar putea influenta deshumarea existentei sale în sine. Ne-a mai rãmas de atunci, ma refer la populatiile evaluate, descântecul, jurãmântul, urãrile de bine sau cele de rãu, blestemele. Omul primitiv credea cã, rostind anumite cuvinte, lucrurile se vor întâmpla aidoma. Si noi, cei civilizati, spunem, de exemplu “Bunã ziua!”. Strãmosii nostri credeau cã, rostind aceste cuvinte, ziua chiar va deveni bunã pentru cei cãrora li se adresau. Noi folosim salutul acesta si altele, fãrã sã ne dãm seama de ce. Pe lângã magia cuvântului, exista si magia imitativã. Aici intrãm în domeniul obiceiurilor, unde s-a pãstrat cel mai evident acest aspect. Spre exemplu, mai existã locuri unde fetele geloase fac o inimã care sã o reprezinte pe rivalã si o strãpung cu acul”, povesteste etnologul Dan Ravaru.
Cel care juca rolul caprei nu avea voie sã intre în bisericã 40 zile
Un obicei strãvechi ce face parte din traditiile de iarnã, prezent de Anul Nou, este Jocul Caprei. La origine, acest joc era un ceremonial grav, socotit ca un ritual ce alungã spiritele rele si aduce norocul în noul an. “La un moment dat aceasta se prãbuseste ca si cum ar fi murit, iar apoi, învie. Toate acestea par momente de veselie, de joc. Initial a fost vorba de cu totul altceva, dupã cum ne relateazã un cãlãtor strãin aflat la Iasi în 1699. În Jocul Caprei intervenea un tânãr care trãgea o sãgeata falsã în cel mascat si acesta se prãbusea. Dacã asociem aceastã relatare cu imagini vechi de 20.000 ani, realizate de oamenii Cro-Magnon în Pesterile Lascaux, întelegem semnele profunde. Primitivii, înainte de vânãtoare, performau acest joc cu ferma convingere cã asa se va întâmpla si în realitate, adicã va fi ucis animalul pe care doreau sã-l vâneze. Cu toate cã biserica a condamnat aceste ritualuri (cel care juca rolul caprei nu avea voie sã intre în bisericã 40 zile), obiceiul acesta, ca si multe altele, s-a mentinut, iar crestinismul a trebuit sã-l accepte. La fel, colindele, care erau tot de origine magicã au fost acceptate si transformate de crestini, care le-au dedicat sãrbãtorii Crãciunului. În tot ceea ce se întâmplã de Anul Nou, plugusorul, colindele, jocurile de mãsti, trebuie sã descifrãm sensurile ascunse în mãsura în care e posibil. Uneori, sensurile apar foarte clar. Sã exemplificãm de data aceasta prin plugusor. Mai întâi se vorbeste acolo de arat (de semãnat), ceea ce nu se întâmplã în decembrie sau în ianuarie, dar nimeni nu se mai mirã. La origine, anul fiind la 1 martie, textul avea logicã, iar, asa cum remarca si profesorul Vasile Adãscãlitei, de fapt, plugusorul a fost la origine un descântec si un exemplu de magie imitativã. Textul vorbeste despre arat, semãnat si obtinerea unei recolte foarte bogate, aceasta însemnând cã dacã s-a rostit textul asa se va întâmpla si în realitate”, explicã Dan Ravaru.
Obiceiurile românesti, amenintate de manifestãrile comerciale
“Datinile si obiceiurile întelese în mod stiintific, contureazã identitatea unui popor, a unei natiuni, de aceea în cruntul deceniu 1950-1960, când la conducere se aflau multi minoritari, obiceiurile au fost prigonite sau înlocuite cu traditii ale acestor popoare. De exemplu, Mos Crãciun era înlocuit cu Mos Gerilã, de fapt traducerea rusescului “Diadia Moroz”. Din pãcate, si în zilele noastre, frumoasele traditii si obiceiuri românesti sunt amenintate de manifestãri comerciale ale strãmosilor, printre care Halloween, râspândit din nefericire în scoli. Dacã ne pierdem si obiceiurile, cum am pierdut multe altele, nu vom mai fi o natiune, o “Peuplade”, adicã o populatie”, conchide profesorul Dan Ravaru.
