INTERVIU… De Crãciun, Romeo Zaharia a revenit acasã, în Vaslui. Desi locuieste de peste 15 ani în Ploiesti, acolo unde a reusit sã-si clãdeascã o frumoasã carierã de actor si solist vocal la Teatrul de Revistã “Toma Caragiu”, mãrturiseste cã nicãieri nu simte mai bine spiritul sãrbãtorilor de iarnã asa cum îl simte în Vaslui. Aici mãnâncã cele mai bune sarmale si prãjituri, fãcute, desigur, de una dintre cele mai importante persoane din viata sa: mama. Aici e înconjurat de toti cei ce-l iubesc, de la rude pânã la prieteni si fani. Aici a copilãrit, si încã va mai copilãri, cãci el însusi se considerã un copil mai mare. Printre toate bunãtãtile pregãtite de mama sa si revederile cu rudele, Romeo Zaharia si-a fãcut timp si a stat de vorbã cu noi, despre toate lucrurile importante din viata sa, despre proiectele la care lucreazã, despre cea care i-a cãlãuzit pasii în muzicã, Doina Morosanu, dar si despre usile deschise datoritã participãrii la “Vocea României”. Urmãriti mai jos un interviu, cu acest neobisnuit artist
Reporter: Bine ati revenit acasã! Dupã cât timp, în Vaslui?
Romeo Zaharia: Bine v-am regãsit. Vin de douã ori pe an în Vaslui: de Paste si de Crãciun. Aici obisnuiesc sã-mi petrec toate sãrbãtorile, pentru cã nicãieri nu mã simt mai bine. Am întâlnit multe prejudecãti fatã de Vaslui, însã mereu am spus cã Vasluiul nu e reprezentat doar de evenimentele negative difuzate la televizor. Cei mai buni suflãtori sunt moldovenii. Orasul acesta, Vasluiul, a dat României oameni de valoare. Avem Orchestra “Rapsodia Vasluiului”, Fanfara “Rotaria” si multe alte formatii, dar si interpreti care fac cinste Vasluiului. Eu mã mândresc cã sunt vasluian si revin cu drag în preajma sãrbãtorilor de iarnã. Nicãieri nu simt mai bine spiritul sãrbãtorilor de iarnã asa cum îl simt în Vaslui. Bunãtãtile mamei mã fac mereu sã mã întorc în orasul natal.
Rep: I-ati colindat pe cei dragi?
R.Z. :Da, i-am colindat. De fapt, i-am colindat pe toti românii, care s-au uitat zilele trecute la televizor. Împreunã cu Nico si sora ei, Roxana Tãtaru, am fãcut un tur al televiziunilor. Am cântat la “Rãzvan si Dani” si am colindat si emisiuniile Antenei Stars. Iar, alãturi de doamna Doina Morosanu, cea care mi-a cãlãuzit pasii în muzicã, am apãrut la TVR Iasi cu un duet fabulos, “Amigos para siempre”, piesa artistilor Sarah Brightman si Jose Carreras.
Rep.: Felicitãri pentru premiul III al Festivalului “Poveste de Toamnã” de la Baia Mare.
R.Z.:Multumesc! A fost un concurs foarte greu. Chiar nu mã asteptam sã participe asa multi oameni foarte bine pregãtiti muzical. Am cântat douã romante: “Fiul rãtãcitor”, un cântec pentru mamã, si “Romanta inimii mele”, ambele compuse de Paraschiv Oprea. A fost o concurentã redutabilã, cu interpreti de Operã. Faptul cã am reusit sã câstig un premiu, având o asa concurentã, eu zic cã înseamnã ceva. Înseamnã cã toti anii acestia de muncã nu au fost în zadar.
Rep: Premiul a fost o recunoastere a valorii?
R.Z.:Nu, este doar un concurs. Dar cred cã a venit timpul ca, la cei 39 de ani ai mei, sã-mi fie recunoscute talentul si valoarea. Sunt optimist si sunt convins cã va veni si aceastã recunoastere.
Rep: De ce credeti cã nu a apãrut pânã acum?
R.Z.:Îmi doresc sã lansez un album, însã e greu sã conving Casele de Discuri. Sunt cãutate melodiile comerciale, e un circuit închis. E greu tare sã intri în lumea lor.
Rep: Aveti norocul sã fiti si un actor apreciat.
R.Z.:Da, actoria pe mine m-a ajutat foarte mult. M-a ajutat sã-mi educ emotiile, sã exprim exact ceea ce spun versurile. Mã bucur cã mi-a dat Dumnezeu si acest har.
Rep: În ce piese de teatru vã putem vedea la Teatrul de Revistã “Toma Caragiu” din Ploiesti?
R.Z.:Joc în douã piese de teatru: în “Visul unei nopti de iarnã”, unde îl interpretez pe Lysander, si în “My Fair Lady”, unde interpretez rolul lui Freddy. Vã astept la teatru, sã vedeti în ce minunãtii de spectacole jucãm.
Rep: Ce proiecte mai pregãtiti?
R.Z.:Vreau sã particip la Eurovisionul din 2016. Acum, în ianuarie, sunt înscrierile. Sper sã trec de preselectii. Îmi doresc sã mai particip încã o datã la “Vocea României”, însã stiu cã de data aceasta trebuie sã vin cu ceva deosebit, nemaîntâlnit.
Rep: Acum, la aproape trei ani de la participarea la “Vocea României”, cu ce sentiment ati rãmas?
R.Z.:Desi am fost eliminat cam devreme din competitie, participarea la “Vocea României” m-a ajutat mult, mi-a deschis usi, mi-a adus aprecieri. Lumea, acum, mã recunoaste si ca un concurent la acest concurs. Destinul m-a adus, de curând, la Festivalul “Poveste de toamnã” de la Baia Mare, din nou, pe aceeasi scenã cu Aurel Niamtu, cel cu care m-am duelat la “Vocea României”. Amândoi am câstigat Premiul III. Cred cã asa a fost sã fie. Destinul a vrut asta!
Rep: De atunci, v-ati mai revãzut cu Loredana Groza?
R.Z.:Nu, nu cred cã am mai avut ocazia sã ne revedem. Dar, dacã ar fi sã ne revedem, cu mare drag am sta de vorbã.
Rep: Presa a scris în perioada aceea cã voiati sã vã sinucideti.
R.Z.:Nu, nici vorbã de asa ceva. Au fost afirmatii scoase din context, iar presa a speculat asta. Îmi place viata. Trãiesc pentru a cânta si pentru a dãrui oamenilor optimism si bucurie. Eu încã mã consider un copil. Un copil mare ce încã mai copilãreste.
Rep: Cu cine v-ar plãcea sã faceti un duet muzical?
R.Z.:Cu Andra. Are o voce exceptionalã. O admir foarte mult pentru cariera pe care a reusit sã si-o clãdeascã.
Rep: Stiu cã aveti o fiicã. Vã mosteneste talentul?
R.Z.:Da, Teona e foarte talentatã. Studiazã vioara, e în clasa I, la Liceul de Artã “Carmen Sylva” din Ploiesti. Dar are si o voce exceptionalã. Dacã nu va fi sã devinã o violonistã, sigur îsi va îndrepta pasii spre muzica clasicã. Eu sunt fan Angela Gheorghiu si încerc sã-i transmit si ei acest lucru. Oricum, eu o voi sprijini în cariera muzicalã, indiferent de ce va alege. Seamãnã cu mine, e oachesã si volubilã, asa … Ca mine! E deschisã, vrea sã fie în centrul atentiei. E o mândrie de fatã! Pentru mine e totul, e cel mai frumos lucru pe care mi l-a dãruit Dumnezeu.
Rep: Un mesaj pentru vasluieni.
R.Z.:Le urez vasluienilor mei sãrbãtori cu bine, sã aibã parte de sãnãtate, liniste si un an nou mai bun, mai activ din punctul de vedere al activitãtilor cultural.
Elevul si profesoara Doina Morosanu
APRECIERI…Despre cea care i-a descoperit talentul si i-a îndrumat, apoi, pasii în muzicã, Romeo Zaharia are doar cuvinte de laudã si multumiri. “Îi sunt recunoscãtor doamnei Doina Morosanu, nu doar pentru cã m-a descoperit, ci si pentru cã mi-a îndrumat pasii în muzicã, m-a ajutat sã-mi clãdesc o carierã muzicalã. Când am vãzut-o prima datã, prin anul 1992, la Scoala Popularã de Arte din Vaslui, am rãmas plãcut impresionat. Mi-amintesc o doamnã cu o bascã rosie, purtatã într-o parte, care degaja cãldurã si grijã pentru ai sãi elevi. Dar pe cât era de protectoare cu noi, pe atât ne certa. Cel putin, pe mine mã certa mereu. Asta poate si cã vedea în mine un tânãr cu un mare talent si nu voia sã mi-l risipesc. Îmi spunea cã vede în mine un tenor, un al doilea Adrian Daminescu. Dumneaei mi-a insuflat dragostea pentru muzica clasicã si mãrturisesc cã îmi ghidez cariera muzicalã si la sfaturile dânsei. Am început sã iubesc muzica clasicã datoritã dumneaei, dovadã face cã am imprimat si un duet, “Amigos para siempre”, piesã cântatã de Sarah Brightman si Jose Carreras. Pentru toate acestea, îi voi fi mereu recunoscãtor”, mãrturisteste vasluianul Romeo Zaharia.
