DELICATESE…Povidlã de perje, dulceatã de trandafir, ardei iute sau de godji, zacuscã si rachiu cu sofran. Toate aceste bunãtãti le gãsim în cãmara Zînei din Blãgesti, acolo unde, parcã si-au dat întâlnire traditia culinarã cu istoria si cultura. Pe rafturile cãmãrii descoperim borcane pictate cu migalã ce evocã opere de artã, dar si personalitãti importante ale neamului românesc, toate pline cu dulceturi fine si parfumate. Zîna a prins mestesugul picturii de la bunicul sãu, iar retetele si dibãcia artei culinare le-a mostenit de la bunica sa.
“Ce fel ?… va zice vreun cititor înamorat de ideile etere, vrei sã vorbesti de prozaice bucate? Vrei sã târãsti muza poeziei si a istoriei pe taraba pescarului si pe cotlonul cuinii (n.r. – bucãtãriei) ?” (Al. I. Obobescu) , așa s-ar putea descrie ceea ce face Zîna în gospodãria ei. Zîna Domintean a lãsat confortul de la oras si s-a mutat la tarã, la Blãgesti, în judetul Vaslui, un mic colt de paradis rupt parcã dintr-o poveste cu plaiuri mioritice, guri de rai si legende cu Stefan Cel Mare. A învãtat de la bunica ei sã facã dulceturi aromate, magiun cu nuci si zacuscã gustoasã. “Ne strângeam toti nepotii la bunica. Ea ne lua si ne aseza la masã. Ne dãdea bucate, gustoase si sãnãtoase. De la ea am învãtat retetele. Le-am preluat si le-am dus mai departe. Povidla de perje sau magiunul, este traditionalã. Perjele trebuie culese atunci când sunt foarte coapte, le scoatem sâmburii, le punem în ceaun, putin zahãr si iese o bunãtate. Putem adãuga miez de nucã si merge unsã chiar si pe mãmãligã!”, se laudã Zîna cu bunãtãtile sale. Cãmara este plinã de dulceturi de trandafiri, cirese amare, gutui, povidlã de perje cu nuci, zacuscã, rachiu cu petale de sofran, visinatã sau siropuri de visine si cirese, miere de albine asa cum se fãceau odinioarã. “Dulceata de trandafiri o fac dupã o retetã veche, mama a folosit-o când a venit tata si a petit-o. L-a întâmpinat cu chisaua cu dulceatã de trandafir, gustoasã si aromatã”, povesteste cu mândrie, a Zîna Domintean.
Desertul lui Dracula” – o interesantã dulceatã de ardei iute
În cãmara cu bunãtãti am descoperit si dulceturi fãcute dupã retete inovative: „Desertul lui Dracula” – o interesantã dulceatã de ardei iute sau sos de cirese negre cu vin natural si gem de pepene galben cu ghimbir! “Avem un produs nou, care surprinde papilele gustative, <Desertul Lui Dracula>, dulceatã de ardei iute. Are gust dulce, apoi este acrisoarã si deodatã te loveste iuteala, ca tupeul acela al moldoveanului. Merge si ca desert, dar dã un gust bun afumãturii, la carne, dar si la brânzeturi. De asemenea, pentru cã îmi place sã experimentez si sunt deschisã la tot ce e nou, am fãcut dulceatã de goji. Este un fruct tibetan, foarte sãnãtos, are antioxidanti, se fierbe repede. La prepararea dulceturilor nu intervenim cu aditivi, totul e natural, sãnãtos si gustos”, povesteste Zîna, cu entuziasm, despre retetele sale.
„De la bunica retetele, iar arta picturii, de la bunicul”
Borcanele în care sunt puse dulceturile sunt pictate manual de Zîna. Mânuieste cu usurintã penelul si din mâinile ei dibace ies adevãrate opere de artã. Borcanele sun pictate cu imagini florale, vintage, tematice, în fuctie de sãrbãtori sau anotimp, cu imagini personalizate sau cu replici ale marilor pictori români – Grigorescu, Tonitza, Aman, Rosenthal sau cu chipul unor personalitãti române. Cei care îsi rãsfatã papilele gustative cu delicatesele de la Casa Zînei au parte si de un crâmpei din istoria si cultura poporului român. „Nu e nici greu, nici usor, îmi place foarte mult ceea ce fac si lucrez cu drag. La unele vase muncesc o orã, o orã si jumãtate, la altele poate dura chiar si douã ore, depinde de complexitate. De la bunica am mostenit retetele si modalitatea de preparare, iar bunicul meu m-a îndrumat pe calea picturii”, spune Zîna, în timp ce mâinile nu i se opresc din lucru.
Cum a început povestea „Cãmara Zînei”…
„Am început cu un solar mic si pomii aflati deja pe proprietatea bunicilor. Cum terenul era curat, pentru cã nici bunicii mei si nici pãrintii mei n-au fost niciodatã adeptii insecticidelor si pestiticidelor, am trecut la obtinerea certificatului bio pentru culturile mele. Dupã trei ani de conversie, mã pot lãuda cu un master în agricultura ecologicã!”, a povestit Zîna. Despre ceea ce cultivã, Zîna spune cã a încercat pe cât posibil sã aibã în grãdinã doar soiuri românesti de rosii, ardei, vinete si busuioc. Preventia dãunãtorilor o face cu metode „bãbesti” – infuzie de urzicã, zer, sau prin intercalarea culturilor, adicã pune mentã sau crãite între rãsadurile de rosii pentru a alunga dãunãtorii. „În ceea ce priveste procesarea fructelor si legumelor, folosesc doar ceea ce obtin din grãdina mea, de aceea si cantitatea produsului finit este una destul de limitatã, dar de o calitate înaltã. Procedeul este unul traditional, manual, nu mecanizat si fãrã a folosi conservanti, coloranti sau alti aditivi alimentari, motiv pentru care am început anul acesta demersul pentru obtinerea atestatului de produs traditional, eliberat de Ministerul Agriculturii”, a declarat Zîna Domintean. Este destul de greu, pentru cã pe de o parte sunt costuri ridicate cu mâna de lucru – care se gãseste din ce în mai greu la sate, iar pe de altã parte este consumatorul care trebuie învãtat sã recunoascã un produs traditional autentic si sã nu se mai lase pãcãlit de etichete false. „Împreunã cu alti producãtori am pus bazele Asociatiei <Poiana Zimbrilor>, o asociatie care vine în întâmpinarea tãranilor sau micilor producãtori locali din judetul Vaslui, pentru a-i ajuta sã obtinã cel putin unul dintre atestatele oferite de Ministerul Agriculturii si recunoscute la nivel european pentru produsele de calitate, cum ar fi: produsul eco, traditional, consacrat, local, etc. Noi îi vom sprijini în întocmirea documentatiei necesare, caietelor de sarcini, în promovarea produselor, în obtinerea de Fonduri Europene. Casa Zânei, care este deja un brand, este garantia calitãtii acestor produse! Asociatia si produsele noastre vor satisface astfel nevoile consumatorilor care doresc sã aibã pe masa lor bucate sãnãtoase si gustoase”, a declarat Zîna Domintean. „Povidla de perje cu nuci de Blãgesti” si „Zacusca de vinete de Blãgesti” au fost deja atestate ca fiind produse traditionale.
