Filã de istorie a Vasluiului în care ziarul nostru a fost martor cheie
PAGINÃ DE ISTORIE…Decembrie 1989 a fost un moment de cotiturã în istoria României. Totodatã, a însemnat o schimbare a directiei, la 180 de grade, a tot ceea ce a însemnat presã pânã în acel moment, la nivel national si local, implicit o transformare radicalã a ziarului Vremea Nouã, care, zeci de ani, a fost unul dintre putinele mijloace de informare a vasluienilor. “Organ al Comitetului Judetean al P.C.R. si al Consiliului Popular Judetean” pânã la data de 19 decembrie 1989, acesta a fost primul ziar liber publicat în tarã dupã cãderea regimului ceausit, chiar în dimineata zilei de 23 decembrie, însã sub alt nume, Adevãrul. Asa cum ne-a declarat, cel care a stat la baza acestei modificãri de directie si nume a fost prof. Paul Munteanu, care era în acel moment vicepresedinte al Consiliului Frontului Salvãrii Nationale. Împreunã cu un colectiv alcãtuit din oameni nou cooptati si fosti redactori ai ziarului Vremea Nouã, Paul Munteanu a publicat pentru prima datã pe frontispiciul ziarului cuvintele “Trãiascã România Liberã!”, îndemnând în acelasi timp populatia, aflatã într-o exaltare ce putea degenera oricând într-o anarhie, la calm si echilibru. În anul 2009, ziarul revine la vechea denumire, dupã ce Patriciu, fiul Securitãtii pune mâna pe ziarul central Adevãrul si obligã cei cinci puisori, printre care si adevãrul de Vaslui sã-si schimbe denumirea. Atunci s-a luat decizia ca toate cele cinci ziare de la Cluj, Arad, Miercurea Ciuc, Vaslui si Slatina sã revinã la vechile denumiri pe care le avuserã înainte de ’89. În rândurile care urmeazã vã prezentãm câteva informatii legate de aceastã transformare a ziarului, furnizate de prof. Paul Munteanu si prof. Dan Ravaru.
Pânã la Revolutia din 1989, ziarul Vremea Nouã era, ca si celelalte publicatii din tarã, dirijat de Partidul Comunist. Astfel cã, în ultimul numãr apãrut sub acest nume, marti, 19 decembrie 1989, redactorii au respectat cu sfintenie linia dictatã de partid, cele mai multe dintre articolele scrise fãcând trimitere directã sau indirectã la Congresul al XIV-lea, la succesele înregistrate în diferite domenii, succese datorate politicii partidului si îndeplinirii misiunilor “În spiritul indicatiilor si sarcinilor subliniate de tovarãsul Nicolae Ceausescu”, la planurile de viitor si “Formarea omului nou.” Peste doar câteva zile, pe 23 decembrie, în conjunctura produsã de tumultul revolutionar ce cuprinsese România, Vremea Nouã s-a transformat în Adevãrul, iar cititorii au parcurs, pentru prima datã dupã zeci de ani, texte ce contineau “informatii corecte din viata de zi cu zi, realitãti ale entuziasmului cotidian, dar si ale dorintei fiecãruia de a apãra întreprinderile si unitãtile economice, toate bunurile poporului”, asa cum se specifica în articolul “Trãim momente memorabile”. Colectivului redactional vechi i se alãturaserã noi colegi, considerati, asa cum a declarat prof. Dan Ravaru, disidenti. Potrivit prof. Paul Munteanu, care era în acel moment vicepresedinte al Consiliului Frontului Salvãrii Nationale, în seara de 22 decembrie, la Odeon (actuala Casã judeteanã de Pensii) s-a strâns o parte a viitoarei echipe a Adevãrului, câtiva membrii prezenti fiind: prof. Paul Munteanu, fotograful Petricã Lascãr, cel care fusese ani de-a rândul fotograful ziarului Vremea Nouã, dar care fusese între timp concediat, ing. Teodoru Gheorghe, prof. Dan Ravaru, prof. Gabriel Anicolãesei, Ion Parfene, caricaturistul Nicolae Viziteu, la care s-au adãugat si ziaristii de la Vremea nouã, printre care Constantin Jomir, Alexandru Croitoru, Constantin Zbârlea, etc. Cel considerat “capul limpede” ( corectorul ) era regretatul poet Ion Iancu Lefter. Potrivit prof. Paul Munteanu, Tipografia din Vaslui era administratã de Nicu Pintilie, cel care, atunci când a aflat cã se doreste tipãrirea, pentru dimineata de 23 decembrie, a noului ziar, “Adevãrul”, un ziar al Revolutiei din judetul Vaslui, a fost reticent. A spus doar cã nu are o aprobare de la partid, si nu are cine sã-i dea B.T., adicã “bun de tipar”, însã i s-a spus cã este o decizie a Consiliului Frontului Salvãrii Nationale. Astfel cã sâmbãtã, la 23 decembrie, a apãrut primul ziar postrevolutionar, Adevãrul de Vaslui, a cãrui director era prof. Paul Munteanu si redactor sef Constantin Jomir. Dacã în urmã cu doar câteva zile, sãptãmânalul Vremea Nouã, cãci era publicat doar în zilele de marti, apãrea sub sloganul comunist “Proletari din toate tãrile, uniti-vã!”, pe frontispiciul noului ziar erau trecute pe lângã nume, Adevãrul, si cuvintele “Trãiascã România liberã!” Unul dintre titlurile de pe prima paginã a reprezentat un soc pentru cei îndoctrinati, care nu acceptaserã încã noua realitate, cãderea regimului comunist: “Marea victorie democraticã a poporului român. Dictatorul a cãzut! Am învins!”. De fapt, primul numãr al noii publicatii a fost o foaie “a Consiliului Provizoriu de Coordonare si Salvare Nationalã din judetul Vaslui”. “S-a lucrat toatã noaptea de 22 decembrie, iar pe 23 dimineata a iesit primul numãr al ziarului Adevãrul. Eram primul ziar din tarã, l-am trimis la Televiziunea românã, delegat, nu prin postã, era greu de ajuns. Nu era guvern, nu era încã bine constituit Consiliul Frontul Salvãrii Nationale la Bucuresti, deci nu ne-a comandat nimeni, ziarul a apãrut din initiativa noastrã. Au apãrut articole cu caracter economic, comunicate cãtre fabrici, cãtre scoli, sã nu întrerupã activitatea pentru cã apãruse un val teribilist. A avut un efect pozitiv acest ziar. Mereu publicam si câte o poezie patrioticã. Pe prima paginã, în primul numãr, am publicat <Desteaptã-te, române!> Erau oameni care îti smulgeau ziarul din mânã si plângeau, mai ales cei mai în vârstã, sã citeascã acest imn al Revolutiei de la 1848, scris de Andrei Muresanu. Am publicat toate comunicatele Frontului Salvãrii Nationale, erau multe comunicate în legãturã cu ce se întâmplã în tarã si mai ales în legãturã cu zona industrialã, ca oamenii sã munceascã în continuare, sã nu distrugã bunurile. Deci era un ziar cu un caracter economic, cultural si politic”, a povestit prof. Paul Munteanu.
“De la Vremea nouã, la Adevãrul”
În primul numãr al ziarului Adevãrul, colectivul redactional a motivat schimbarea numelui chiar în articolul de deschidere”Dictatorul a cãzut! Am învins!”. Astfel, au fost publicate urmãtoarele: “Publicatia noastrã, trecând de la rusinea minciunii la frumusetea adevãrului, devenitã demn si firesc Adevãrul, îsi propune sã slujeascã prin mijloace specifice, alãturi de presa întregii tãri, interesele restabilirii drepturilor si libertãtii în România, sã slujeascã interesele poporului nostru. Vom scrie în coloanele acestei publicatii cu patos, cu elan patriotic, din respect pentru om, pentru binele si fericirea sa.” Ideea schimbãrii numelui a apartinut chiar profesorului Paul Munteanu. “Ideea modificãrii numelui a fost a mea si a unui colectiv de douã-trei persoane. Am zis cã e Revolutie si nu mai putem merge pe titlul care a fost, desi Vremea Nouã a apãrut si înainte de era socialistã a noastrã, are o altã istorie. Am vrut sã îi spunem Actualitatea, adicã sã o aducem la zi, dar pentru cã toatã lumea striga <Revolutie>, <Dreptate>, <Adevãr>, <Libertate>, am zis ca mai potrivit ar fi cuvântul Adevãrul”, a declarat prof. Paul Munteanu. ”Ziarul Adevãrul a fost un ziar al nostru, al poporului, si a rãmas asa multi ani, stiu cã s-a tipãrit ani de-a rândul în judet, cu o echipã bunã de jurnalisti. Am fost primul director al ziarului Revolutiei de la Vaslui, am dat bun de tipar primelor numere si am o mare mândrie cã am pus umãrul la dezvoltarea presei locale”, a mai spus prof. Munteanu.
“Trecerea de la Vremea Nouã la Adevãrul, în viziunea prof. Ravaru”
Despre acele zile tumultoase îsi aminteste si profesorul Dan Ravaru, care s-a alãturat colectivului redactiei alãturi de alti câtiva redactori. “În septembrie 1944 apãrea la Vaslui ziarul Vremea Nouã, redactat de un comitet în frunte cu Iosif (Isidor) Cremãr si având ca membrii mai importanti pe Valer Mitru (pseudonimul lui Valer Mugur) si Vasile Ion Cataramã. Apãrut în conditiile create de momentul 23 august 1944, ziarul redactat la Vaslui, dar tipãrit la Bârlad, a rezistat pânã în decembrie 1945. A fost un ziar de orientare democraticã, apropiat de cercurile socialiste, nãscut în entuziasmul acelei perioade, sustinând evenimentele politice majore, cum a fost instaurarea guvernului Petru Groza. Viitorul a fost însã altul decât cel preconizat de redactorii mentionati mai sus. Valer Mitru a sfârsit uitat si în conditii mizere de viatã, iar Vasile Ion Cataramã a avut un destin si mai dureros. Autor a mai multor volume, cunoscut si apreciat de George Cãlinescu, a fost persecutat, izolat si condamnat la ani grei de detentie politicã. În 1968, odatã cu reforma administratiei, care a dus la înfiintarea judetelor, Vasluiul trebuia si el sã aibã un organ de presã. Asa cã, în martie-aprilie, a apãrut ziarul Vremea Nouã, redactat initial de ziaristi de la Flacãra Iasului (Vasluiul fusese în regiunea Iasi), pânã s-a format o echipã localã. Publicatia a apãrut zilnic, pânã spre sfârsitul perioadei de dinainte de 1989 pânã când, în cadrul regimului general de economie, a trecut la douã aparitii sãptãmânale. Remarcabil este însã faptul cã în permanentã a existat si o rubricã culturalã. Evenimentele din decembrie 1989 au dus la transformarea ziarului Vremea Nouã la Adevãrul. Mentionãm cã un ziar Adevãrul a apãrut în perioada interbelicã, denumirea sa fiind traducerea cuvântului Pravda, organ de presã bolsevic. În tarã apãruserã mai multe ziare cu aceastã denumire, în primul rând vechea Scânteie transformatã în Adevãrul, dar si alte publicatii cu acelasi nume la Cluj, Vaslui si alte câteva localitãti. Dupã 24 decembrie ziarul a functionat practic cu douã redactii paralele, desi era vorba de o redactie lãrgitã. Din partea conducerii de atunci era delegat Paul Munteanu, în functii rãmãseserã vechii redactori de la Vremea Nouã, iar în paralel au fost cooptati cei considerati oarecum disidenti: Ion Iancu Lefter, Dan Ravaru, Ion Enache, Ion Parfene, Dan Barbu, etc. Aceastã situatie a durat timp de 3 luni. Initial, vechii redactori de la Vremea Nouã fuseserã considerati activisti de partid, dar la sfârsitul celor trei luni în care au fost pensionati cei de la Partidul Comunist, redactorilor respectivi li s-a schimbat statutul, asa cã ei au rãmas (în pâine), iar ceilalti au devenit colaboratori. Cei care nu am rãmas la redactia Adevãrul am scos publicatia Gazeta de Est”, a povestit prof. Dan Ravaru.
