Porcul ramâne cea mai buna leguma
Inainte sa ne petrecem sarbatorile de iarna facând schi in Alpi ori stând tolaniti la soare pe plaje tropicale, amintirile Craciunului erau adânc intiparite in simturile noastre. Mirosul portocalei proaspat decojite ori al bradului nins abia bagat in sufragerie era de ajuns ca sa ne aduca in memorie bucuriile copilariei.
Pentru cei mai multi dintre noi, Craciunul inseamna si mirosul de porc pârlit amestecat cu zgomotele dureroase ale sacrificiului si gustul dulce al “pomanei porcului”, prevestitor al meselor imbelsugate. Oricât ar incerca Europa sa ne convinga de barbarismul sacrificarii porcilor, in satele din toata România acest riual continua sa se desfasoare dupa reguli ce se pierd in negura istoriei. Un adevarat balet se deruleaza in jurul animalului, un dans al fortei si al sângelui greu de suportat pentru cei slabi de inger.
De altfel, milosii sunt exilati in odaile cele mai din fund pentru ca moartea porcului sa fie rapida si chinul cât mai scurt. Modernitatea este si ea prezenta, paiele sunt inlocuite cu pârlitoarea cu gaz. Acest subterfugiu tehnic are si el hiba lui, presiunea gazului depinzând de temperatura de-afara. Rezolvarea este una simpla, butelia fiind scufundata intr-un vas cu apa calda.
Cutitele bine ascutite, sarea, malaiul si apa calda intra in actiune prin intermediul mâinilor dibace astfel ca, in scurt timp, porcul este curatat, spalat si transat.
sursa: http://www.desteptarea.ro/ghita-moare-dar-nu-se-preda/
