TRIST ….Milutã, huseanul pe care e aproape imposibil sã nu îl recunosti, dacã aici te-ai nãscut – trãieste în conditii greu de imaginat, iar vecinii sãi vor sã îl ajute. Dacã locuinta dãrãpãnatã în care îsi duce traiul ar fi racordatã mãcar la curent electric, viata sa ar fi alta. O femeie însã, în grija cãreia, se pare, a fost lãsatã gospodãria dupã moartea pãrintilor sãi, i-a luat toate actele. Si fãrã acte de proprietate, E-On-ul nu are cum sã tragã curentul electric.
Aproape cã nu este husean care sã nu îl stie pe Emil Mardare sau “Milutã”, asa cum este el cunoscut de ani de zile, în oras! În ciuda bolii grave cu care s-a nãscut, dintotdeauna acesta s-a încãpãtânat sã ducã viata unui om normal. Îl vedeai mereu pe drum, mergând cu greutate, cu o mânã chircitã de boalã, dar demn, într-un fel anume. Un fost sef de la fabrica “Metalul” de dinainte de ‘89, Teodor Loghin, vãzându-i hotãrârea de a fi ca toti ceilalti, l-a si angajat. Milutã s-a dovedit vrednic, mãturând prin fabricã sau cãrând apã muncitorilor. Acum are 55 de ani si trãieste foarte greu. Necazul sãu este legat, dincolo de boalã, de persoana care, teoretic, l-ar îngriji. Aceasta a luat din casa lui Milutã frigiderul, televizorul, a lãsat fãrã lacãt doar o încãpere micã, de nici 3 mp, iar, de vreo doi ani, Milutã a rãmas si fãrã curent electric. Vecinii cu suflet bun vor sã îl ajute. “Dacã ar avea luminã, viata sa ar fi mult mai usoarã. Nu poate cãra apã, dar îi dãm noi, câte un bidon. Îsi face singur mâncare. Se ajutã de o lanternã, pentru care cumpãrã mereu baterii. Multe nu poate face, dar, atât cât putem, fiecare îl ajutã. Lumina însã l-ar ajuta enorm. A venit iarna, se întunecã devreme. Nu trebuie ca cineva sã trãiascã precum un sobolan. Ne e milã de Milutã. Un bãiat bun. Un televizor l-ar încânta si pe el”, a spus unul dintre vecini.
În ciuda dificultãtii cu care îsi miscã mâinile, Milutã îsi face singur de mâncare!
Ieri, Milutã îsi fãcea singur de mâncare, în încãperea sãrãcãcioasã, prea strâmtã parcã si pentru un singur om. Nu are demult curent electric, asa cã a pus aragazul lângã un ochi de geam ponosit si amestecã în cratitã, un fel de sos. “Milutã, ce mâncare bunã faci acolo?”, l-a întrebat, sãgalnic, vecinul sãu. “Fac ciuperci cu orez si mazãre”, a rãspuns el. Vorbeste greu, însã vecinii precum domnul Constantin sau doamna Jeni îl înteleg foarte bine, iar el simte asta, cãci îI priveste cu prietenie. “Vedeti dumneavoastrã, te doare sufletul când îl vezi cât de mult vrea el sã fie un om normal, sã se ajute singur, sã nu deranjeze, însã, în ciuda eforturilor sale, are o viatã tare grea! Cât de mult l-ar alina un televizor! Dar de unde curent electric!? Vorbind cu el, mi-a spus cã ar da si 400 de lei, nu 300, pentru racordul la reteaua electricã, dar actele locuintei sunt la persoana care îi este un fel de tutore. Dar ea vine rar la el si… pleacã repede, dacã întelegeti ce vreau sã spun. Ne-am bucura foarte mult dacã, având putin ajutor, am putea sã îi convingem pe domnii de la E-On sã îi tragã luminã lui Milutã. Sã vinã si la el Mos Crãciun cu o bucurie cum demult nu a mai avut”, au spus vecinii. “E un om tare chibzuit. Nu ar rãmâne niciodatã dator si si-ar plãti facturile. Nu mai stim cum de a rãmas Milutã fãrã curent electric, dar, odatã tras heblul, nu s-a mai putut racorda. La magazin, dacã ia vreodatã pe datorie, vine întodeauna si achitã pânã la ultimul leu. E cel mai constiincios! Noi vrem, ca vecini, sã îl ajutãm. Meritã si el sã trãiascã mai bine”, a spus doamna Jeni. Reprezentantii E-On însã au sustinut, cu fermitate, cã orice racord la o locuintã, proprietate personalã sau închiriatã, se poate face doar pe baza unor acte de proprietate sau al unui contract de chirie. În lipsa acestor documente, demersul nu se poate concretiza.
