De la moşiile de peste o mie de hectare ale Elenei Manole din fostul judeţ Putna s-au înfruptat, după anii 2000, mai mulţi procuratori de viţă nouă u afacerile au intrat în atenţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care bănuieşte că retrocedările s-au făcut cu încălcarea legii u ziarul nostru a aflat informaţii interesante despre istoria familiei şi retrocedările de peste 700 de hectare de pădure făcute după anul 2006
Fiica lui Gheorghe şi Smaranda Apostoleanu este moştenitoarea de la care a pornit acţiunea procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care au descins la Focşani, la începutul lunii noiembrie, pentru a afla cum s-a retrocedat o uriaşă suprafaţă de pădure. Elena Manole s-a născut în anul 1870 la Focşani. Când s-a măritat, părinţii săi au înzestrat-o regeşte aşa cum au procedat cu toţi copiii pe care i-au avut, anume Vasile Apostoleanu, Elisa Varnav, Victoria Bibescu şi Maria Cincu. Pentru că averea fabuloasă a soţilor Apostoleanu permitea acest lucru, fiecare odraslă a primit bogăţie nemăsurată, iar Elena Manole a obţinut prin convenţie matrimonială, în anul 1894, două moşii în fostul judeţ Putna, însumând peste 1.000 de hectare. Soţul ales, Mihail sau Mihai Manole, nu era nici acesta mai prejos, el stăpânind, în zona comunei Mihălăşeni din judetul Botoşani, enorma moşie Cismăreşti-Panu, cu teren din toate categoriile de folosinţă şi păduri cât vezi cu ochii. Nunta celor doi s-a făcut în comuna soţului, la conacul de aici, iar peste puţin timp, proaspăta familie s-a decis să locuiască în târgul Botoşaniului, unde a cumpărat de la Neculai Sofian, un mare proprietar funciar şi fost primar al oraşului, un imobil, azi monument istoric, situat pe Bulevardul „Mihai Eminescu”, vizavi de Liceul de Artă, la care însă au renunţat în 1905, închiriindu-l pentru trebuinţele Liceului de Fete „Carmen Sylva”. Clădirea a fost folosită ca şcoală până după 1944. O perioadă s-au ţinut ore şi cu elevii Şcolii de Arte, până ce liceul şi-a construit sediul nou. În contextul industrializării, în cadrul acestei clădirii a funcţionat, după anul 1975 şi până în anul 1990, Centrul de Calcul. În prezent adăposteşte Casa Corpului Didactic şi este considerată una dintre cele mai interesante şi elegante clădiri din fondul de arhitectură al Botoşaniului.
