TUPEU… Victor Cristea a compus “O scrisoare pierdutã”, varianta de Vaslui, în care plânge cu lacrimi de crocodil si explicã ce edil devotat a fost el pentru oras. Omul care, timp de 16 ani, a tinut Vasluiul în sãrãcie si întuneric, fostul primar-scãunel Victor Cristea, a mai dat o “loviturã de imagine”. A compus un soi de scrisoare deschisã cãtre locuitorii Vasluiului, în care, pe un ton plângãcios, reaminteste celor care l-au suportat atâtia ani cât de mult bine a fãcut orasului în care a fost primar timp de patru mandate. Uitã sã spunã cã, sub conducerea lui, nu s-a implementat niciun program mai important, cã apãrea permanent la televizor si mintea populatia cu formulãri de genul “Aaaaa, matale esti? De pe strada….? Mâine dimineatã, la 7.00, te astept la birou”, iar a doua zi oamenii nu erau primiti la primãrie, sau cã a cumpãrat scaune pe stadionul Municipal la pretul unor fotolii. Uitã de betiile nesfârsite si despre sefii de societãti din subordinea primãriei chemati la cheremul primarului beat, prin tot felul de crâsme, la 2-3 noaptea. Dar, probabil, acum mai doreste un mandat de deputat, dacã tot nu a fãcut nimic pentru acest oras.
În scrisoarea sa deschisã, Cristea are tupeul sã pozeze într-o persoanã care a muncit pe brânci pentru vasluieni, în mandatele sale ca primar. Iatã câteva pasaje din aceastã scrisoare: “Nu voi vorbi despre persoana mea si despre calitatea de “Cetãtean de onoare” pe care o detin pentru a apãra imaginea institutiilor în care mi-am desfãsurat ani de zile activitatea. În aceste institutii muncesc oameni respectabili, dedicati comunitãtii în care trãiesc. Atacându-i si punându-le sub semnul întrebãrii deciziile, nu vom face decât sã subrezim si mai mult edificiul social, care trebuie sã se bazeze pe încredere si respect reciproc. Sunt valorile pe care le-am cultivat în calitate de primar al municipiului Vaslui, sunt valorile în baza cãrora cetãtenii mi-au dat în repetate rânduri votul lor si, acum, m-au mandatat sã îi reprezint în Parlamentul României, în functia de deputat în Colegiul Vaslui. (…) Niciodatã nu m-am prevalat de calitatea de cetãtean de onoare sau de alte calitãti si distinctii care mi-au fost conferite, înainte si dupã Revolutie – si sunt destule – pentru a beneficia de scutiri, reduceri sau alte privilegii, inaccesibile în lipsa unor distinctii si recunoasteri oficiale. Sunt un cetãtean obisnuit, care îsi plãteste obligatiile lunar, atât pentru utilitãti, cât si pentru serviciile de care beneficiazã la cerere. Dacã veti considera necesar, vã stau la dispozitie cu acte doveditoare în acest sens. (…) Cu sau farã eticheta “Cetãtean de onoare” la piept, am fãcut, fac si voi face cu plãcere toate aceste lucruri, dintr-un singur motiv: iubesc acest oras, am luptat si continui sã mã lupt pentru dezvoltarea lui, chiar dacã de pe alt palier.
Închei prin a vã spune cã, în definitiv, orice vasluian este un cetãtean de onoare dacã îsi iubeste orasul si contribuie la dezvoltarea lui. Reciproca nu este mereu valabilã”. Ai crede, citind aceste rânduri, cã fostul primar al Vasluiului chiar merita sã fie, nu cetãtean de onoare al acestui oras, ci al tuturor judetelor din zona Moldovei, pentru abnegatia si sacrificiul fãcut în cele patru mandate la primãrie. Dacã a uitat, îi reamintim câteva din momentele în care a trecut pe lângã lege, desi a scãpat de fiecare datã. Victor Cristea a tãiat si a spânzurat în oras, dupã cum i-au dictat interesele sale economice. În afara aductiunii de gaz metan, cu care s-a lãudat mai tot timpul, si unde meritele investitiei apartineau mai multor politicieni, Cristea a dormitat prin primãrie, având mai multe preocupãri bahice. Lucru care nu i-a convenit deloc, de câte ori s-a scris despre betiile care se fãceau în primãrie sau în alte locuri secrete din oras.
Cazul “Scãunele pe Stadion” a fost apogeul administrativ al lui Cristea. O anchetã încheiatã în mod brusc trebuia sã demonstreze cum o firmã din Iasi, Nautilus, a încasat peste 7 miliarde lei vechi din bugetul local, la nivelul anului 2006!, pentru a monta cele 9.000 de scaune de pe Stadionul Municipal. Ziarul nostru a demonstrat cã pretul unui scaun de pe Municipal ajungea la nivelul unui fotoliu, atât de exageratã era valoarea acelor scaune. Într-un alt caz, primar fiind, a cerut Autoritãtii Nationale pentru Restituirea Proprietãtilor sã spunã când se rezolvã problema unui mostenitor din Vaslui, Wilhelmina Orendovici, care ar avea de primit peste 2,5 miliarde lei vechi de la statul român. Ce interes avea Cristea sã cearã public explicatii pentru situatia acestui mostenitor? Nu cumva era direct interesat în primirea banilor? Nu la fel de interesat a fost sã-i facã dreptate mostenitoarei de la Parcul Trandafirilor, caz care nici în ziua de astãzi nu s-a rezolvat.
Parlamentar de Vaslui: ce a fãcut pentru acest oras, în cei opt ani de mandat de deputat?
Când a plecat în Parlament, vasluienii s-au trezit cã au de plãtit, din bugetul local!, suma de 10 miliarde de lei vechi, cãtre câtiva mostenitori din Iasi, pentru modul dezastruos în care a înteles sã respecte legea. Dupã 2008, chefurile lui Cristea s-au mutat la Bucuresti, departe de ochii si urechile vasluienilor. Din pãcate pentru el, iesirile publice de la tribuna Parlamentului ne-au demonstrat cã alcoolul a lãsat urme grave nu numai la ficat, ci si la creier. Acesta a început sã devinã din ce în ce mai incoerent în logicã si exprimare. Cu vreo cinci ani în urmã, deputatii Victor Cristea si Adrian Solomon au devenit tinta ironiilor din presa nationalã, fiind surprinsi în ipostaze nu tocmai plãcute în timpul unei sedinte cu scandal. În timp ce majoritatea parlamentarilor prezenti combãteau cu foc pe marginea textului motiunii de cenzurã, deputãteii vasluieni înfulecau covrigi pe sub masã. La un moment dat, Victor Cristea se simte filmat si îl atentioneazã si pe Solomon: “Stai cã ne filmeazã! … mea!”. Asa parlamentar, asa limbaj.
