SÃRBÃTOARE ÎN ROMÂNIA SI BULGARIA Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov) este Sfântul Ocrotitor al Bucurestilor. S-a nãscut în secolul al XIII-lea (dupa alte surse, în sec al XV-lea, iar dupa sinxarele Bisericii bulgare, în sec al XVII-lea) în satul Basarabovo din Bulgaria. Se crede cã initial a fost pãstor, pentru ca mai târziu sã îmbrace haina monahalã la o mãnãstire situatã nu departe de satul natal. Moastele Sfântului au fost depuse la biserica din Dealul Mitropoliei din Bucuresti, în secolul al XVIII-lea. Pentru cã Sfântul Dimitrie cel Nou a sãvârsit numeroase minuni, fiind venerat de credinciosii din întreaga tarã, patriarhul Justinian Marina a propus Sfântului Sinod generalizarea cultului Cuviosului în Biserica Ortodoxã Românã. Proclamarea canonizãrii Sfântului Dimitrie cel Nou a avut loc în anul 1955, când i s-a acordat ca zi de prãznuire data de 27 octombrie. De atunci, Cuviosul Dimitrie Basarabovul s-a numit Dimitrie cel Nou.
Cuviosul s-a nãscut într-o familie de pãrinti ortodoxsi, sãraci si iubitori de Hristos. Atât educatia crestinã primitã în familie, cât si învãtãturile crestine, auzite la slujbele duminicale, la care participa alãturi de pãrinti si de la care nu lipsea niciodatã, i-au influentat destinul. Asa se explicã faptul cã, din copilãrie, Dimitrie iubea biserica, postul si smerenia. În satul natal, Sfântul Cuvios Dimitrie se remarca prin evlavie, prin blândete si prin milostenia de care dãdea dovadã fatã de semenii sãi. Cuviosul s-a nãscut într-o familie de pãrinti ortodocsi, sãraci si iubitori de Hristos. Atât educatia crestinã primitã în familie, cât si învãtãturile crestine, auzite la slujbele duminicale, la care participa alãturi de pãrinti si de la care nu lipsea niciodatã, i-au influentat destinul.
Fãcãtorul de minuni
Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Dimitrie cu harul de înaintevãzãtor si fãcãtor de minuni. Simtindu-si sfârsitul aproape, s-a retras între douã lespezi de piatrã, ca într-un sicriu si rugându-se si-a încredintat sufletul lui Dumnezeu. De atunci, el se numãrã în ceata Cuviosilor pãrinti. Sute de ani, trupul sãu a fost scãldat de apele râului Lom. Dupã sute de ani, traditia spune cã Sfântul a apãrut în visul unei copile bolnave si i-a spus: “Dacã mã veti scoate din apã, te voi vindeca”. Dupã acest vis, pãrintii fetei si un grup de credinciosi, însotiti de preoti, au mers pe malul râului, acolo unde Cuviosul i s-a arãtat copilei în vis. Pe locul respectiv, localnicii vedeau deseori o luminã care strãlucea intens si, de aceea, ei au crezut multã vreme cã locul respectiv adãposteste o comoarã.
Moastele aduse la Bucuresti
Moastele Sfântului au fost scoase din apã si apoi au fost depuse cu mare fast în biserica satului. În sfântul lãcas din Basarabi, moastele au rãmas spre închinare pânã în anul 1774. Prima care a fost vindecatã a fost copila care l-a visat pe Cuvios. Au urmat alte si alte minuni si dupã aducerea în tara noastrã a moastelor sale. Moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, pãstrate în Catedrala Patriarhalã, sunt pregãtite în fiecare an cu ocazia sãrbãtorii sale, de pe 27 octombrie, pentru a fi cinstite de miile de închinãtori care participã la pelerinajul din Capitalã.
Traditii si obiceiuri
În traditia popularã, românii îl sãrbãtoresc pe Sânmedru timp de trei zile. Se spune cã Sânmedru, un bãtrân plãcut lui Dumnezeu, este si patronul caselor pe care le protejeazã de pagubã, de furtuni si de furia animalelor sãlbatice. De aceea, o icoanã a sfântului Dimitrie este de folos fiecãrui crestin. Icoana Cuviosului Dimitrie cel Nou este asezatã la masa sãrbãtoreascã, chiar dacã în familie nu este un credincios care sã poarte numele de Dumitru. Datina este urmatã, an de an, pentru ca armonia, sãnãtatea si sporul sã nu pãrãseascã locuinta respectivã. Se aprinde din nou focul viu în ziua de prãznuire a Cuviosului, tinerii aprind din nou focul viu a lui Sânmedru în curtea gospodãriei si-l întretin cu vreascuri si cu cetinã de brad. Focul arde pe parcursul noptii, iar cei care-l vegheazã îl roagã pe un bunic sau pe cel mai vârstnic din comunitatea respectivã sã povesteascã despre minunile sãvârsite de cei doi sfinti Dimitrie. Acele întâmplãri sunt transmise din mosi-strãmosi în familiile sãtenilor din localitãtile rurale. Practicile de venerare a mortilor se continuã si în aceastã zi. Credinciosii merg la cimitir cu ofrande sfintite la bisericã si le împart la mormântul rudelor decedate în famillia lor. În acelasi timp, existã obiceiul sã se aprindã câte zece lumânãri la mormintele celor care au murit fãrã lumânare. Fiecare mormânt este împodobit cu flori de toamnã. Cine are un mare necaz trebuie sã-l mãrturiseascã Cuviosului Dimitrie. Traditia spune cã, îndeosebi în aceastã zi, la slujba de prãznuire, Dumnezeu ne trimite darurile sale si împlineste rugile noastre prin intermediul Cuviosului Dimitrie cel Nou.
