“Ziarul de Iaşi” vă prezintă astăzi povestea neromanţată, începând de la “Tutankamonii” lui Simirad şi terminând cu sarmalele învârtite la sediul de partid, a “înregimentării” politice a Sfintei Parascheva, fenomen care s-a produs, puţin câte puţin, an de an. Moaştele acesteia par să fi ajuns în ultimii ani doar o jucărie electorală a tuturor partidelor aflate vremelnic la putere. În primii ani de după revoluţie, Sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iaşi era de o discreţie remarcabilă, evenimentul nedepăşind cadrul religios. De la an la an, sărbătoarea s-a extins, acum manifestările religioase părând a fi doar un accesoriu al întregului spectacol politico-social. Cum s-a ajuns aici? Cine au fost “inventatorii”? Ce au patentat? Despre transformarea moaştelor în voturi şi despre cum au evoluat aceste metode de la an la an, într-o amplă şi incitantă analiză, în rândurile următoare:
Dacă, înainte de anul 2000, în cadrul „Sărbătorilor Iaşului” erau organizate în special manifestări culturale elitiste, în ultimii 15 ani, „bâlciul” pare să fi acaparat evenimentele. Prima ediţie a avut loc în 1992, când primarul Constantin Simirad a demarat în premieră o serie de „acţiuni urbane” în perioada hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, pe care le-a denumit generic, oarecum cu timiditate, „Zilele Iaşului”. În perioada 1992 – 1996, schimbările în programul manifestărilor au fost puţine de la an la an, evenimentele constând, printre altele, în expoziţii, colocvii, vernisaje, vizionări de piese de teatru, demonstraţii de paraşutism, concerte simfonice şi focuri de artificii. Singura pată de culoare, poate, a fost anunţul şotios al lui Simirad din ’94 privind aducerea mumiei lui Tutankamon la Zilele Iaşului.
Startul politizării: 1996
Până în 1996, autorităţile estimau anual între 30.000 şi 40.000 de pelerini care veneau în perioada hramului Sfintei, în contextul în care un singur târg era organizat, iar acesta viza comercializarea de obiecte de cult. În schimb, în 1996, numărul pelerinilor s-a ridicat la circa 100.000, în contextul în care la Iaşi fuseseră aduse moaştele Sfântului Apostol Andrei. „Foarte mulţi dintre ei urcă în genunchi cele 33 de trepte până la intrarea Mitropoliei, bătând mătănii, făcându-şi cruce şi rugându-se pentru binele lor şi al celor apropiaţi”, se arată în ediţia din 14 octombrie a fostului „Monitorul”, actualul „Ziarul de Iaşi”.
Anul 1996, odată cu aducerea moaştelor de import, avea să şi startul politizării sărbătorilor: nu mai puţin de şapte candidaţi la alegerile prezidenţiale au fost prezenţi la Iaşi. În 1996, a fost şi cea mai mare procesiune cu Sfintele Moaşte pe străzile Iaşului de după 1947.
În 1997, Regele Mihai I a participat pentru prima dată la hram, alături de Regina Ana, în contextul în care aceasta din urmă mai fusese prezentă şi cu doi ani mai devreme. „Pentru mine a fost ceva nou. Aş dori va Sfânta Parascheva să aducă ceva mai bun, în primul rând pentru ţară”, spunea Regele Mihai. În schimb, nefiind an electoral, politicienii de marcă au lipsit. Totodată, presa a catalogat ziua de 14 octombrie drept „Ziua Patriarhilor”, în condiţiile în care la Iaşi a ajuns, pe lângă PF Teoctist, şi Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I. Tot în urmă 18 ani s-a dat startul şi concertelor cu ocazia Sărbătorilor, dar acestea nu erau organizate de către primărie, ci de firme private. La Iaşi au performat atunci Laura Stoica, Alexandru Andrieş, Pasărea Colibri şi Compact.
În 1998, pentru prima dată de după 1992, acţiunile organizate de municipalitate au fost într-un număr mai mare. De remarcat că printre sponsorii sărbătorilor se numărau şi oficiali din străinătate. În acest sens, Barbara Stamm, vicepremier al landului Bavaria, a oferit 1.000 de mărci în sprijinul acţiunilor. Anul 1998 a fost şi anul în care a fost introdusă „masa pelerinilor”. Sarmalele şi alte produse erau oferite de angajaţi ai primăriei şi ai instituţiilor din subordine, precum şi de soţiile şefilor Iaşului.
40 de minute de artificii costau 3.000 de dolari în 1999
În 1999, un foc de artificii de 40 de minute, cel mai mare de după 1992, costa 3.000 de dolari, iar circa 10 ani mai târziu, un spectacol de artificii de 30 minute ajungea la peste 20.000 euro. În vogă erau în continuare demonstraţiile de paraşutism, manifestările culturale, spectacole de dans şi concerte pe bani privaţi în Piaţa Unirii (Holograf). În acelaşi timp, la Filamornica a performat soprana Mariana Nicolesco, iar sărbătorile erau încheiate oficial cu Sofia Vicoveanca la Teatrul Naţional. Fiind un an preelectoral, la Iaşi ajunseseră oficiali centrali, în frunte cu preşedintele Emil Constantinescu care promitea sindicaliştilor de la Tepro „o anchetă” pe tema falimentului societăţii. Sindicaliştii se organizeseră într-o formă de protest asemănătoare cu cea pregătită de foştii salariaţi ai Fortus în 2015, dar nu au mai dus demersul la bun sfârşit.
În 2000, întreg Centrul Civic a fost destinat manifestărilor prilejuite de Sărbătorile Iaşului. La Hala Centrală cânta Pasărea Colibri, la Palatul Culturii erau expuse piese de armament de pe vremea lui Ştefan cel Mare. La dineul organizat de primărie participa un număr de record de invitaţi: peste 700, dublu faţă de restul anilor de până atunci, iar personalităţi precum premierul Mugur Isărescu, Ion Iliescu, IPS Daniel şi PF Teoctist deveneau cetăţeni de onoare ai Iaşului.
2001 – anul bâlciului
citeste mai departe pe http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/povestea-sarbatorilor-iasului-cum-a-fost-inregimentata-politic-sfanta-parascheva–109239.html
