CONTRASTE …Pe Nelu Ploiesteanu l-au cucerit husenii, cu cãldura cu care l-au primit si cu care parcã nu l-ar mai lãsa sã plece din fermecãtorul târg dintre vii! Toate acestea i-au stârnit artistului o usoarã nostalgie, care l-a fãcut sã compare dragostea si respectul publicului din Bucuresti, cu ale celui din provincie. “La nivel de tarã sunt divinizat, oamenii mã plac si mã vor. În Bucuresti, dacã mergi sã cânti la o cârciumã, îti dau o cafea la juma’ de pret si asta-i toatã plata”, a declarat, pentru presa centralã, Nelu Ploiesteanu.
“E un artist care stie sã se apropie de om, sã cânte cu dulceatã si sã sensibilizeze cu melodiile sale vechi, autentice”, spun husenii despre Nelu Ploiesteanu, artistul care, în luna octombrie, dã recitaluri searã de searã, într-un restaurant cochet al orasului, Podgoriile Husilor. Faptul cã a fost primit cu atâta drag, iar oamenii au stiut cum sã arate respect unui artist de muzicã lãutãreascã, ale cãrui melodii au încântat suflete celebre, precum Stefan Iordache sau Gheorghe Dinicã, i-a creat nostalgii lui Nelu Ploiesteanu. Nu a putut sã nu punã într-o balantã sentimentalã modul în care publicul bucurestean si cel din celelalte orase ale tãrii îl primesc, iar oamenii precum husenii se pare cã au câstigat în inima artistului. “M-am sãturat de oamenii de aici (Bucuresti, n.r.). Cred cã nepotii, copiii si nevasta sunt cei care mã iubesc cel mai mult. Sunt trist pentru cã încerc sã muncesc foarte, foarte mult. Am încercat sã plec mai mult în tarã, pentru cã nu-mi mai place viata în Bucuresti. La nivel de tarã sunt divinizat, oamenii mã plac si mã vor. În Bucuresti, dacã mergi sã cânti la o cârciumã, îti dau o cafea la juma’ de pret si asta-i toatã plata. Nu mai stau în Bucuresti, mã duc oriunde!”, le-a mãrturisit Nelu Ploiesteanu jurnalistilor din presa centralã.
“Vreau sã mor linistit”!
Artistul, surprins într-un moment de sensibilitate, a recunoscut cã nu mai obisnuieste sã se menajeze, desi…ar trebui. “Nu mi-am mai fãcut de mult analizele. Vreau sã mor linistit. Fumez si douã pachete pe zi, conduc. Am venit de la Husi la Bucuresti si m-am întors si nu am avut nimic. Te mai dor oasele, dar asta e normal. Nu mi-e fricã de moarte. La un momenta dat, am asa, niste gânduri: “Doamne, dacã as sti cã pe lumea cealaltã îi gãsesc pe cei care au plecat, m-as duce acolo”, a mai spus artistul.