PROZÃ… Vicepresedintele Consiliului Judetean Vaslui, Corneliu Bichinet, a dovedit de-a lungul timpului cã nu e doar un om politic bun, ci si un scriitor desãvârsit. Zilele acestea, a iesit de la tipar cel de-al saselea volum de prozã, “Viata pe caiet”. În numerele anterioare, Vremea nouã a publicat mai multe fragmente din aceastã carte. De astãzi, puteti citi aceste fragmente plus altele, în noua carte publicatã la editura Limes.
“Viata pe caiet” este cea mai nouã a omului politic Corneliu Bichinet. Desi, titlul te trimite parcã la ideea unei cãrti biografice, cartea cuprinde mai multe povestiri ce descriu lumea satului. Spumos si cu talent, personajele sale prind viatã într-un imaginar folcloric. Volumul este structurat în 24 de capitole: “Acasã la mos Vasile”, “Broatecul”, “Casa de la rãscruce”, “Copil al strãzii”, “Destine”, “Dupã vot”, “Iubirile unei fete cuminti”, “În jungla cea de-acasã”, “Înainte de sãptãmâna Mare”, “ La vie”, “Maria Drulii”, “Mânzul”, “Mielul cu papionul rosu”, “Minunea de la Viisoara”, “Misiunea nocturnã”, “Pace si bunãstare”, “Pãdurea de salcâmi”, “Pelinas, pelin amar”, “Popoeul în izmene”, “Purcica lui Ghitã”, “Rosu si negru”, “Scroafa în copac”, “Valea Mare”, “Viata pe caiet”.
“A avea curajul astãzi sã scrii prozã scurtã, pare aproape un act sinucigas“
Prefata cãrtii e scrisã de criticul literar Constantin Dram. “Când autorul se întoarce la ale lui” si pune pasiune în ceea ce face, iese o operã exceptionalã. “A avea curajul astãzi sã scrii prozã scurtã, în mare parte de inspiratie ruralã, pare aproape un act sinucigas, din cel putin douã motive. Pe de o parte s-a permanentizat ideea cã tot ce era important de spus pe aceastã temã s-a spus deja, numele marilor scriitori de acum câteva decenii încheind, cel putin la nivelul capodoperelor de acest gen (semnate printre altii de Sadoveanu, Marin Preda, Fãnus Neagu, Bãnulescu – ca sã numim doar câtiva autori de referintã) acest capitol deosebit de immportant la nivelul literaturii române. Pe de altã parte, cel putin de douã decenii încoace, proza contemporanã s-a axat pe alte linii ale imaginarului, impunând si formule discursive spefice, mergând pânã la linia unui minimalism deja recurent si pânã la exploatarea resurselor lingvistice în forme, nu cu mult timp în urmã, cel putin surprinzãtoare”, scrie Constantin Dram în prefata cãrtii.
