VALORI… Continuãm sã vã prezentãm personalitãtile locale, care fac cinste Vasluiului si de care, poate, prea putini stiu câte ceva. Astãzi, Theodor Rosetti, om politic, publicist si scriitor important al României. Fratele primei doamne a României, Elena Cuza, Theodor Rosetti a ocupat functii importante în stat. A fost prim-ministru al României în perioada 1888-1889, presedinte al Senatului, dar si guvernator al Bãncii Nationale. A fost, de asemenea, un magistrat de elitã, fiind ales membru al Curtii Permanente de Arbitraj International de la Haga. Alãturi de Titu Maiorescu, Petre Carp, Vasile Pogor si Iacob Negruzzi, a fondat Societatea Junimea si a contribuit la dezvoltarea spiritului critic în literatura româneascã. Pentru toatã activitatea sa, în 1891, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Theodor Rosetti s-a nãscut într-o familie de mare prestigiu, înrudindu-se cu vechiile familii boieresti, Catargi, Sturdza, Bals, Cantacuzino. A crescut la Conacul Solesti, alãturi de cei patru frati: Constantin, Dumitru, Zoe si Elena, cea care avea sã se cãsãtoreascã cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza si sã devinã prima doamnã a României. Studiile primare le-a fãcut la Iasi, iar liceul l-a început la Lvov, dar l-a încheiat la Viena. A urmat, apoi, studiile universitare la Facultatea de Drept din Viena, luându-si, licenta în stiinte juridice la Paris.
A dat numele Societãtii Junimea
Din Franta, Theodor Rosetti revine în tarã în anul 1859, anul Unirii Principatelor. “Întors la Iasi, tânãrul cãrturar intrã în viata culturalã a orasului. Întâlnirea cu Titu Maiorescu îi deschide drumul spre o notorietate nesustinutã de o operã pe mãsurã. Titu Maiorescu tinea “prelectiuni populare”, dar grupul se rotunjeste cu alte personaje memorabile: P. P. Carp (alt vasluian), V. V. Pogor (tatãl sãu având legãturi cu aceleasi locuri) si Iacob Negruzzi” (Ioan Baban, “Universul cultural si literar vasluian. Dictionar”, p. 369). Alãturi de acestia, Theodor Rosetti pune bazele Societãtii Junimea, el fiind cel care a dat numele asociatiei culturale iesene. Principiile acestei miscãri vor avea un impact puternic asupra culturii si societãtii românesti. Educati în spatiul german, cei cinci tineri vor critica opera generatiei pasoptise pentru lipsa de originalitate si vor promova teoria “formelor fãrã fond”, elaboratã de Titu Maiorescu. “Între altele, curentul creat de respectiva societate literarã, prin apropierea de cultura germanã a majoritãtii membrilor sãi, a echilibrat influentele cultural strãine, moderând primatul celei franceze” (Dan Ravaru, “Repere etnofolclorice si de istorie localã”, 2010).
Prefectul judetului Vaslui
Profesorul vasluian Dan Ravaru contureazã, în cartea “Repere etnofolclorice si de istorie localã”, bibliografia acestei personalitãti vasluiene. În 1860 a intrat în magistraturã, ocupând functia de judecãtor la Tribunalul Iasi, iar apoi la Curtea de Apel (1861-1864). “La 11 septembrie 1864, fiul Solestilor este numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza prefect al judetului Vaslui. Activitatea sa politicã va exprima întotdeauna atitudini personale, el nu va tine seama de faptul cã era cumnat cu domnitorul. Astfel, la alegerile de deputati din 24-25 noiembrie 1864, el nu a tinut seama de unele “indicatii” venite de la Bucuresti si a avut critici la adresa Reformei agrare întreprinse de Alexandru Ioan Cuza. Aceste critici s-au dovedit juste în sensul cã reforma a satisfãcut pe moment unele cerinte, fiind urmatã apoi de o mare fãrãmitare a propietãtilor, în final, rãmânând despãgubiti atât marii, cât si micii propietari”.
Presedintele Tribunalului Vaslui
În 1866, Theodor Rosetti este ales deputat de Dorohoi în Adunarea Constitutonalã. Trei ani mai târziu, în 1869, revine în magistraturã ca presedinte al Tribunalului Vaslui. Devine, apoi, un apropiat al lui Carol I, acesta încredintându-i misiunea de comisar al guvernului, apoi agent diplomatic la Berlin (1871-1873). “O actiune remarcabilã din timpul misiunii diplomatice a lui Theodor Rosetti la Berlin a însemnat aducerea în tarã a corpului îmbãlsãmat al lui Alexandru Ioan Cuza, mort la Heidelberg în 1873. De la 1875 pânã la 30 martie 1876, va fi ministru al Lucrãrilor Publice în guvernul Lascãr Catargi, din care trebuie sã demisioneze pentru a fi învestit cu o altã functie, în magistraturã de astã datã, cea de consilier al Curtii de Casatie” (Dan Ravaru, “Repere etnofolclorice si de istorie localã”, 2010).
Prim-ministru al României
“La 22 martie 1888 va ajunge la cea mai înaltã functie la care putea aspira pe atunci un om politic , cea de prim ministru însãrcinat de Regele Carol I cu formarea unui nou guvern. Theodor Rosetti va alcãtui o echipã formatã din personalitãti de mare prestigiu, între care mentionãm pe Titu Maiorescu si Petre Carp. Adresându-se Parlamentului cu ocazia învestirii, noul prim-ministru afirma: “Chemati la guvern prin încrederea M. S. Regelui, am crezut a îndeplini o datorie câtre tron si cãtre tarã, primind fãrã sovãire misiunea cu care m-a onorat M. S. în împrejuãrile de fatã. Pãtrunsi precum suntem, de respectul Constitutiei, stim cã nu putem sta la acest loc, dacã nu vom avea încrederea tãrii. Aceastã încredere ne vom sili a o dobândi prin stricta legalitate în toate ramurile administratiunii publice. Procedând astfel, credem cã vom putea rãspunde la trebuinta de liniste ce o simte tara, liniste ce va fi cu atât mai asiguratã, cu cât fiecare cetãtean se va simti în stare de a-si exercita , în deplinã libertate, drepturile sale în limitele legilor (citat preluat dupã Traian Nicola)” (Dan Ravaru, “Repere etnofolclorice si de istorie localã”, 2010). Apoi, Theodor Rosetti a ocupat functia de ministru al Justitiei (5 noiembrie 1889 – 16 noiembrie 1889), ministru al Cultelor si Instructiunii Publice (în aceasi perioadã) si ministru al Finantelor (28 martie 1912 – 14 octombrie 1912).
Opera lui Theodor Rosetti
La bãtrânete, Theodor Rosetti se retrage de pe scena politicã. A încetat din viatã pe 17 iulie 1923, la 86 de ani. Opera sa cuprinde titluri precum “Despre directiunea progresului nostru”, (1874), “Miscarea socialã la noi” (1895), “Scepticismul la noi” (1892). În 1891 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
