Bucuria unui meci al favoritilor, de nepretuit
“Acasã si-n deplasare, nimeni nu ne stã în cale” ! E ora 9. Pregãtiti pentru o duminicã de meci, începem sã ne adunãm în fata Sãlii Sporturilor. Pe harta deplasãrilor urmeazã sã bifãm un nou punct, Husi. Derby-ul cu Pajura ne-a mobilizat exemplar. Pentru prima datã dupã foarte multe luni vom merge în deplasare cu un autocar. Se apropie ora plecãrii si noi nu suntem toti. Dãm telefoane, reprogramãm, nu lãsãm pe nimeni acasã !
Lângã autocar, nelipsitii jandarmi care ne pãzesc de fiecare datã când avem meci. La 9:40 dãm semnalul: “Toatã lumea în autocar, plecãm!” Între douã povesti, trei cântece si douã pahare de bere, ne trezim cã ajungem la destinatie. Comparativ cu deplasãrile din Liga I si din Europa, cea de la Husi e la o aruncãturã de bãt. Ajungem la stadion cu 20 de minute înaintea fluierului de start. Începem sã ne cãutãm locul nostru. Un jandarm mai zelos încearcã se ne separe de restul spectatorilor, trimitându-ne într-o tribunã izolatã. Îl refuzãm politicos si ne vedem în continuare de ale noastre. Înarmati cu bannere, steaguri, fulare, fumigene si torte, dãm drumul la spectacol. Suntem vreo 40. Husenii sunt si ei vreo 90. Nu trec multe minute de la fluierul de start si Pajura deschide scorul. Publicul gazdã se bucurã ostentativ spre noi. Nu-l bãgãm în seamã. “ Haide Vasluiule, azi vrem victorie, pentru culori, fiti învingãtori”. Nu trece mult timp si o altã reusitã ridicã acelasi public în picioare. Asta ne întãrâtã si mai mult. Cântecele se aud si mai puternic, toba se bate si mai tare. Minutul 41 de joc. Vasluiul beneficiazã de o loviturã liberã. Executie perfectã. Peluza explodeazã. Suporterii se îmbrãtiseazã, cântã si mai tare. Se dã drumul la fumigene. Nici nu se sting bine si centralul fluierã finalul primei pãrti. Perfect pentru noi. Pauza, acel moment în care se râde, se glumeste, se socializeazã cu fanii echipei adverse. Un husean, ajuns mai târziu la stadion, si împuscat vizibil într-o aripã, încearcã sã porneascã un conflict cu noi. E imediat calmat de un domn la costum, care dupã amenintãri, pãrea a fi seful Politiei Comunitare din Husi. Dupã pauzã, regruparea. Steagurile sus, ne dregem vocile si începem din nou. Din pãcate, pe teren, lucrurile nu stau chiar asa bine. Pierdem clar dupã un meci frumos, în fata unei echipe a Pajurei net superioare. Asta nu ne împiedicã sã ne bucurãm la final, alãturi de jucãtori. A fost frumos. Conteazã cã 90 de minute suntem împreunã. Ne sustinem, ne încurajãm, suntem prezenti ! Jucãtorii sunt ai nostri si noi suntem ai lor. Finalul de meci e greu de descris. Nu poti decât sã fii acolo si sã îl simti. Jucãtorii vin la gard pentru a se îmbrãtisa cu suporterii, cu prietenii lor. E vorba despre respect si dragoste pentru culori. La Vaslui se iubeste, nu se discutã. Orice s-ar întâmpla. Nu sunt cuvinte pe care le-am învãtat. Dacã le-ai simtit, nu ai cum sã le mai uiti. Ãsta e spiritul “galben-verde”. Oriunde joacã FC Vaslui, suntem acolo ! Suntem prezenti pentru a ne încuraja favoritii indiferent de rezultat. La întoarcere, timpul zboarã iar, si ajungem la Vaslui încrezãtori cã etapa viitoare ne vom descurca mai bine. Ne despãrtim si mergem fiecare în treaba noastrã cu gândul cã ne vom vedea duminica viitoare, din nou în familie, acasã….
