Incredibil: Fostul primar Cristea a plâns în hohote la înmormântarea lui Marcel Popescu!
Fostul director al întreprinderii Mecanica Vaslui, Marcel Popescu, ar fi trebuit sã împlineascã ieri 75 de ani, dar nu a fost sãrbãtorit, ci înmormântat. Tocmai de ziua sa, cel care a modelat destinele a mii de vasluieni a plecat la Judecata de Apoi, fiind condus pe ultimul drum de sute de oameni care l-au cunoscut si apreciat. Au plâns si pietrele, ieri, la prânz, în curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului, la înmormântarea acestui om care a scris file de istorie în Vaslui. Nepoata celui care ne-a pãrãsit a tipat, minute în sir, în momentul în care sicriul cu trupul lui Marcel Popescu era încãrcat în masina funerarã, sfâsietor: “Bunicuuuu! Vino înapoi, bunicuuuuu!”. Printre cei care au tinut sã omagieze memoria unuia dintre oamenii care au schimbat istoria orasului a fost si deputatul Victor Cristea, cel care a condus Vasluiul pânã în 2008. Plângând, Cristea si-a luat rãmas bun de la prietenul sãu de peste 35 de ani, cel care l-a ajutat în activitatea sa didacticã, pe când era director al actualului Liceu “Stefan Procopiu”, fostul liceu IVIV. La rândul sãu, cu ochii în lacrimi, pãrintele Vasile Pârcãlabu i-a spus “Adio” celui pe care l-a cunoscut cu peste 30 de ani în urmã, despre care a spus cã “A îndurat 23 de ani de singurãtate si sper cã Dumnezeu îi va da un colt de rai pentru tot ceea ce a fãcut pe acest Pãmânt”.
Sute de vasluieni au dorit sã-l conducã pe ultimul drum pe unul dintre cei care a scris istoria Vasluiului, un om cu stofã de creator. Marcel Popescu, cel care a condus fabrica Mecanica în perioada 1975-1991, omul de al cãrui destin se leagã destinele a mii de vasluieni, a fost înmormântat ieri, chiar în ziua în care ar fi trebuit sã sãrbãtoreascã 75 de ani de viatã. I-au fost alãturi, la ultimul drum pe acest Pãmânt, cei care l-au cunoscut si apreciat, fosti muncitori sau colegi de pe platforma industrialã a Vasluiului, directori din perioada de dinainte de 1989. Ionel Constantin, presedintele Camerei de Comert, Industrie si Agriculturã (CCIA) Vaslui, era la început de carierã, în urmã cu 30 de ani, atunci când l-a cunoscut pe Popescu. Ieri, la înmormântarea fostului director, Constantin a creionat portretul celui care a condus Mecanica timp de 16 ani. “Socrii mei au fost vecini cu Marcel Popescu, la un bloc de pe strada Donici, asa am ajuns sã-l cunosc pe acest om deosebit, cu multi ani în urmã. A fost un om bun, un om modest, curajos si asezat, care stia tot ce este nevoie la Mecanica, pentru a functiona cum trebuie. Marcel Popescu a adus la Vaslui ministrii Industriei de dinainte de 1989, iar fabrica nu a dus niciodatã lipsã de comenzi. Am avut norocul sã-l cunosc în calitate de vecin al socrilor mei. Cu sprijinul dânsului, multi tineri au ajuns pe santierele nationale, iar cupola economicã a judetului Vaslui s-a sprijinit pe oameni de valoare ca Marcel Popescu, pe Simovici, de la Bârlad, pe Gheorghe Dumitrescu, pe Ciobanu, de la CFS. Unii s-au dus la Dumnezeu si altii au rãmas, dar este regretabil cã economia judetului, construitã de acesti oameni, s-a distrus”, a spus Constantin, vizibil marcat de disparitia celui pe care l-a cunoscut si respectat multi ani de zile. L-am întrebat pe Ionel Constantin dacã, dupã ce a plecat de la Mecanica, Popescu vorbea despre fabrica sa de suflet. “A suferit foarte mult, când a vãzut cum totul se distruge, vorbea mereu de fabricã, era trist cã s-a ales praful de munca sa”, ne-a spus seful CCIA.
Fostul protopop de Vaslui l-a rugat pe Dumnezeu sã-i dea un colt de rai, pentru cei 23 de ani de singurãtate
Preotul Vasile Pârcãlabu, fost protopop de Vaslui, l-a cunoscut foarte bine pe fostul director, care a murit în Ziua Crucii, la fel ca si Vadim Tudor. Ieri, preotul i-a oficiat slujba religioasã de înmormântare fostului director si prieten, cu lacrimi în ochi. Abia ajuns în Vaslui, în urmã cu peste 35 de ani, Pârcãlabu avea de rezolvat unele probleme administrative, asa cã a mers la primãrie, a recunoscut prelatul. Acolo l-a cunoscut pe Marcel Popescu, unul dintre directorii de fortã ai orasului, dinainte de 1989. “Nu m-am gândit cã îl voi întâmpina pe Marcel Popescu pe covorul rosu, însã iatã cã viata ne face mereu surprize. Uitasem de dumnealui, de ceva timp, stiam cã e bine. Timp de sapte ani a fost tintuit la pat, iar în ultimele sapte luni a suferit foarte mult. Dl. Marcel Popescu s-a scolit la scolile timpului, a perseverat si a ajuns sã conducã una dintre marile fabrici ale Vasluiului, alãturi de cinci-sase directori care conduceau principalele unitãti din oras. A condus o fabricã cu 5-6.000 de muncitori. L-am cunoscut prin anii ’77 sau ’78, nu mai tin minte exact, în biroul fostului primar, Grigore Munteanu. Atunci, dl. Munteanu mi-a prezentat cei câtiva corifei ai Vasluiului, directori de uzine si fabrici din Vaslui, printre care si pe Marcel Popescu. Ani de-a rândul, dupã aceea, ne-am întâlnit si am vorbit cu prietenie despre toate problemele. Era un om blând, timid, care stia sã-si facã meseria, un om de suflet. A venit Revolutia si interesele celor din Vest, care au dorit distrugerea economiei românesti, l-au fãcut pe Marcel Popescu sã plece de la Mecanica. A suferit mult de tot dupã sotia sa, Alice Popescu, pe care a pierdut-o cu 23 de ani în urmã. Rãmas singur, timp de 23 de ani a îndurat singurãtatea, dar si-a iubit mult de tot fiicele si nepoatele, cele care plâng acum dupã bunicul lor. Si el le-a iubit si au tinut la el. Nãdãjduim ca Marcel Popescu sã obtinã un colt de rai, pentru toate suferintele îndurate. A plecat la bunul Dumnezeu împãcat cã fiicele sale sunt realizate, scolite, si nepotii la fel. Domnule director, domnule inginer Marcel Popescu, omule Marcel Popescu, Dumnezeu sã te ierte!”, a spus preotul Pârcãlabu, în fata unei adunãri împietrite de durere.
Victor Cristea a plâns, la cãpãtâiul bunului sãu prieten, în timp ce nepotica fostului director a urlat dupã bunicul sãu
Cu vocea gâtuitã de emotie, deputatul Victor Cristea, care a fost pe vremuri director la liceul IVIV, actualul Liceu “Stefan Procopiu”, a vorbit despre cel care a plecat la cele vesnice. “Suntem îndurerati cu totii, pentru cã Marcel Popescu a fost si va rãmâne un model de conduitã moralã, civicã, umanã. Marcel Popescu a avut douã familii: familia pe care a iubit-o foarte mult, dar si locul lui de muncã, fabrica pe care o privea ca pe o familie. A stiut sã fie alãturi de durerile oamenilor, a fost un director cu inimã de mamã, a stiut sã-si iubeascã oamenii cu care lucra, în ciuda avalansei de sarcini pe care le primea. Marcel Popescu a fost un om dedicat învãtãmântului, am lucrat cu el multi ani. A fost un om adevãrat, tatã, sot si bunic ca nimeni altul. Sã-i fie tãrâna usoarã”, a spus Cristea, plângând, fãrã sã-si mai ascundã lacrimile. În timp ce sicriul lui Marcel Popescu era cãrat la masina funerarã, una dintre nepoate tipa: “Bunicuuuu! Vino înapoi, bunicuuuuu! Nu pleca, bunicu!”. Nu au reusit s-o stãpâneascã nici pãrintii, nici rudele, pentru cã fetita întindea mâna spre sicriu. Vãzând durerea micutei, oamenii au izbucnit în lacrimi, urmând cortegiul funerar pânã la cimitirul Eternitatea.
Mesajul sfâsietor al fiicei fostului director: “Te iubesc si te voi iubi, dincolo de moarte si dincolo de stele”
Toatã lumea a plâns, în momentul în care una din fiicele lui Marcel Popescu, Cristina, si-a luat rãmas bun de la tatãl sãu, stând la cãpãtâiul acestuia. “Pe 17 septembrie 1940 s-a nãscut la Iasi tatãl meu, Marcel Popescu. Bunicul a fost maior de armatã si a murit la putin timp dupã ce s-a întors din Siberia. Tatãl meu a muncit din greu si a intrat la facultate, la Politehnicã, fiind un elev premiant. Am fost martorã la iubirea dintre tatãl meu si mama mea, si sora mea la fel. Fabrica Mecanica Vaslui a fost pentru tatãl meu o a doua casã. Marcel Popescu a fost cel mai bun om pe care l-am cunoscut, care trãia dupã propriile standarde de bunãtate. Tatã, tu ai fost idolul meu, din ziua în care m-am nãscut. Am avut norocul sã te iubesc si îi voi multumi mereu lui Dumnezeu pentru asta. Te iubesc, tatã, dincolo de moarte si dincolo de stele”, a spus Cristina, în timp ce oamenii prezenti plângeau drama acestei fete firave.
Fostii directori de pe platforma industrialã a Vasluiului, la înmormântare
Desi, în 16 ani de conducere, Marcel Popescu a lucrat la Mecanica Vaslui cu mii de persoane, ieri au venit la înmormântare în jur de 200 de vasluieni, majoritatea persoane în vârstã. I-am zãrit, prin multime, pe fostii directori de la CFS, de la AMC sau de la Izolatoare, care au tinut sã fie alãturi de bunul lor prieten. Unii dintre cei care au venit la înmormântare au spus cã multi dintre cei care au lucrat la Mecanica sunt acum în strãinãtate, în timp ce lideri de sindicat, ca Gheorghe Croitoru, nu au apãrut la tristul eveniment.
