INTERNIST…..Lipsa locurilor în internatele liceelor, face ca începutul de an scolar pentru elevii de la tarã sã fie unul tensionat. Cãutarea unei gazde nu este o misiune usoarã, pentru pãrintii acestora. Oferta internatelor nu este prea tentantã pentru un elev cu pretentii. Singurele internate disponibile sunt cele de la liceele “Mincu” si “Procopiu”, unde camerele sunt de opt, respectiv patru locuri. Pentru un copil de 14 ani e greu sã iei viata în serios, sã trãiesti departe de pãrinti si sã înfrunti greutãtile de zi cu zi. Asa cã majoritatea pãrintilor preferã sã le gãseascã o gazdã copiilor, în speranta cã vor gãsi cãldura unei familii, nu tembelismul dintr-un cãmin de liceu, care se consumã într-o camerã cu opt sau patru paturi. Iatã ce ofertã imobiliarã au boboceii de liceu.
Dacã nu vor sã stea la un cãmin, de cele mai multe ori, acestia stau cu gazdã la tot felul de bãbute, închiriazã un apartament cu alti prieteni, sau o garsonierã dacã îsi permit acest confort. “Am încercat toate variantele pe durata liceului, în primul an am închiriat o garsonierã cu încã o fatã, necunoscutã, dar cu care am ajuns sã fiu prietenã. A fost foarte greu, plãteam foarte mult la utilitãti si lunar chiria era mare, abia mã descurcam. În clasa a X-a m-am mutat într-un apartament de douã camere cu încã 4 fete, într-adevãr, chiria si utilitãtile erau mai ieftine împãrtite la cinci persoane, dar conditiile erau josnice. Pe lângã înghesuiala din casã si toate nimicurile noastre, ale fetelor, aveam probleme, nu prea aveam apã caldã, centrala nu mergea fix în noptile de iarnã. Usa de la intrare era veche, din lemn si cum stãteam la parter, când cineva deschidea usa scãrii, de la curent se deschidea si usa noastrã dacã nu era încuiatã. O teavã era spartã si stãteam mereu cu ligheanul sub chiuvetã. Au fost doi ani crunti, m-am îmbolnãvit de multe ori, fie de la frig, fie de la igrasia de pe pereti. În ultimul an m-am mutat iar, cu proprietarul de aceastã datã. A fost mai bine, am avut conditii si am fost multumitã, fatã de anii anteriori când uneori simteam cã intru în depresie”, povesteste Bolea Raluca, din satul Deleni, absolventã a unui liceu din Vaslui.
Cât costã o gazdã?
În aceastã perioadã ziarele si internetul este plin de anuturi cu mesajul “Caut elevi în gazdã”. Preturile sunt pe mãsura conditiilor, o garsonierã nemobilatã urcã pânã la pretul de 350 de lei pe lunã. Preturile celor mobilate care se aflã în zone bune ale orasului urcã pânã la 700 de lei pe lunã. Pe lângã aceste preturi se mai adaugã si utilitãtile care au si acestea preturi explozive. Multe altele se adaugã la cheltuielile unui licean cu gazdã, de la mâncare, haine si alte necesitãti pânã la rechizite si alte cheltuieli neprevãzute. “Viata la gazdã este grea din toate punctele de vedere. În primul rând sunt departe de cei dragi si am ajuns între necunoscuti de unul singur. În al doilea rând, este, bineînteles, vorba despre partea financiarã. Oricât se chinuie pãrintii, tot întâmpinã si greutãti. Pe lângã cheltuielile pe care le au ei si în care mã aflam si eu pânã odinioarã, acum sacrificiul lor s-a dublat. Îmi trimite mama mâncare mereu de la tarã, dar tot mai am nevoie de una alta, si cheltuieli apar la orice pas”, povesteste Andrei care locuieste în suburbiile orasului si anul trecut a fost primul lui an departe de casã. Anual vin din ce în ce mai multi elevi pe bãncile liceelor din oras. Odatã ce terminã scoala gimnazialã acestia îsi îndreaptã pasii cãtre o maturizare fortatã. Multi copii de la tarã abandoneazã din cauza preturilor ce îi asteaptã în oras si astfel foarte multi rãmân doar cu opt clase.
