Interviu cu Otilia Lupu, director executiv Grafit Invest
-Ce fel de copilarie ati avut?
-Eu sunt extrem de fascinata de copilaria mea. Este o oportunitate sa te nasti intr-o familie cu doua biblioteci pe pereti si unde lucrurile se intâmpla intr-un fel. Datorita acelor vremuri foarte interesante pe care noi le-am trait, pot sa zic ca am fost un copil foarte fericit, si asta nu e doar un slogan. Un motiv pentru care am fost un copil fericit este si pentru ca eu mi-am dorit sa fiu „cea mai si cea mai”. Era momentul acela in care, si datorita unei educatii de acasa, eram deasupra tuturor lucrurilor si faptelor.
-Inseamna ca erati cea mai buna din clasa.
-Sigur, eram sefa clasei. Mi-aduc aminte cum recitam poezii la „Cântarea României”, jucam teatru, eram un copil din acela, cum exista foarte multi acum, dar…nu suportam ideea de locul doi. Sigur, toate astea au constituit pregatirea pentru adultul de astazi. Am facut liceul la Moinesti si la Iasi, printr-o conjunctura nu tocmai fericita, absolvind la Moinesti. Ca orice adolescent, am avut si prieteni si o copilarie plina cu de toate, insa, intr-a XII-a mi-am pus asa, ca obiectiv, sa intru la facultate, sa plec de la Moinesti, pentru ca era … delicat la momentul acela, sa stai cu parintii dupa ce termini liceul. Am avut obiectivele foarte clare: ma duc la facultate, ma marit, fac copii … obiective interesante la vremea aceea. Pentru ca nu era ca acum, sa nu-ti doresti o familie, pentru ca hai sa fim seriosi, majoritatea tinerilor din ziua de azi se sperie de ideea de familie, de angajamente, de copii s.a.m.d. Chiar si pentru vremurile acelea eu am fost atipica, la modul ca atunci când m-am dus la facultate in anul III si le-am spus colegilor mei „ma marit”, toata lumea a fost socata.
sursa: http://www.desteptarea.ro/organizarea-si-simtul-umorului-sunt-atu-urile-mele/