Umilintã fãrã margini.
SOCANT…Mai multe familii din Vaslui trãiesc de opt ani de zile într-o baracã, fãrã conditii, unde misunã sobolanii si câinii. Primãria i-a lãsat de izbeliste promitându-le marea cu sarea, dar nici mãcar nu se uitã la ei.
Cojocaru Mirela si sotul ei trãiesc o dramã, de opt ani de zile. Au fost izolati de cãtre primãrie si mutati dupã linia feroviarã, în afara orasului. Li s-a promis cã în maxim sapte luni vor fi mutati în zona industrialã la casele sociale. Au trecut de atunci opt ani de zile, opt ani grei pentru familiile care stau în baracã. Sunt izolati de lume si de societate, pentru a ajunge la magazin sunt nevoiti sã treacã linia feratã, iar copiii merg kilometri întregi pânã la scoalã. Conditiile sunt foarte grele si acestia nu mai rezistã: “Suntem si fãrã apã si fãrã luminã, îsi bat joc de noi. A spus primãria cã vine sã ne mute, au trecut opt ani si nu au mai venit. Domnul Ciprian Safir, (nr. patron la ISCIR, care are santierul peste drum de baracã), ne-a amenintat, a zis cã vine cu buldozerul si ne scoate de acolo, vrea neapãrat sã eliberãm baraca. Sunt sobolani cât mâtele, foarte multã mizerie. Ne-au luat si curentul, suntem exact ca sobolanii, vai de capul nostru, suntem pãrãsiti de lume. Primãria si Safir si-au bãtut joc de noi. Au dat repartitiile de acum douã sãptãmâni si pe noi tot aici ne lasã”, a declarat Adam Ana Maria, femeie cu patru copii, ce trãieste în baracã de opt ani de zile alãturi de familia Cojocaru. “ De opt ani de zile ne amãgesc cã ne mutã. Am un bãietel, a fost cãlcat de tren, nenorocita asta de cale feratã e blestematã, fix lângã casã e, copiii se joacã. Acum patru ani baiatul meu a fost cãlcat de tren, are un handicap la cap, are o gaurã în cap si face crize foarte des, se loveste în cap. A fost legumã, dar l-am învãtat sã meargã si sã vorbeascã. Astea nu sunt conditii unde sã îl tin pe el. Am încercat sã le fac conditii copiilor, le-am cumpãrat televizor, sã se uite la desene, îmi plouã în casã si l-a ars. Acum oricum nu mai avem curent de câteva zile, se stricã mâncarea în frigider si medicamentele. Am cumpãrat covoare, dar le mãnâncã sobolanii, distrug tot. Am o fetitã la scoalã, stã la bunici, învatã bine si are numai diplome, le ascund prin dulap de sobolani. Ne vãd mai negri la fatã si îsi bat joc de noi, tot oameni suntem si noi, chiar dacã suntem tigani, nu am furat si nu am dat în cap la nimeni, suntem oameni cinstiti”, acestea sunt ofurile Mirelei Cojocaru. Femeia sperã într-o minune, cã vor fi mutati din mizerie, vor apã si luminã, conditii umane, sã nu mai trãiascã ca niste animale. În baracã locuiesc mai multe familii, în total 12 copii, trei dintre ei cu handicap. Autoritãtile nu fac nimic în privinta aceasta, mai mult decât atât, acestia au fost si deconectati de putin timp de la electricitate si lãsati de izbeliste.
