PASIUNE MOSTENITÃ…Profir Ioan are 26 de ani si trãieste în comuna Muntenii de Sus. La vârsta la care alti tineri încã evalueazã care este cel mai bun drum în viatã, Ioan stie deja foarte bine ce are de fãcut. Având în vedere cã, împreunã cu familia, detine o micã exploatatie agricolã, Ioan a identificat oportunitatea finantãrilor nerambursabile destinate mediului rural. “Am accesat 40.000 de euro, finantare nerambursabilã. Nu a fost o încercare grea, dar nici usoarã, stiti cum e, multã alergare dupã fiecare hârtie. Dar se meritã” a spus acesta.
Ioan Profir este unul dintre tinerii care cred în potentialul zootehniei românesti. A aflat de mãsura 112 “Instalarea tinerilor fermieri”, prin care putea obtine o finantare de pânã la 40.000 euro nerambursabilã. În pasul urmãtor a apelat la GAL “Movila lui Burcel”, cu sprijinul cãruia a depus proiectul de obtinere a fondurilor europene. A obtinut o finantare nerambursabilã în valoare de 40.000 de euro, acordatã în douã transe. “Am început colaborarea cu GAL “Movila lui Burcel” în luna mai, anul trecut. În toamna aceluiasi an, dupã ce am depus proiectul, am primit prima transã, de 24.000 de euro. A fost destul de greu, mai ales din cauza birocratiei din România. Pe noi, tinerii, statul ar trebui sã ne ajute mai mult, vrem sã facem ceva pentru viata satului, dar, din pãcate, ne lovim de aceeasi problemã: fuga dupã hârtii. Dupã ce am reusit sã finalizãm si sã depunem proiectul, banii au venit imediat. Sunt multumit de ceea ce am realizat pânã acum, mai ales cã asta mi-am dorit sã fac tot timpul. Pasiunea pentru cresterea animalelor am mostenit-o de la pãrintii mei. Am pornit la drum cu 10 vaci ale familiei. Azi avem patru junici, 15 tineret si 18 mari. În total, 37. Ne-am propus sã ajungem la maximum 40”, a spus Ioan. Pe lângã investitiile în cresterea efectivului de animale, tânãrul fermier vrea sã-si modernizeze si ferma. “Cu ajutorul fondurilor europene am reusit sã cumpãrãm mai multe utilaje: o cositoare, un disc, o moarã cu ciocãnele, o mulgãtoare, si o remorcã de împrãstiat gunoiul. Toate sunt noi, nedespachetate. Moara si mulgãtoarea le vom folosi la fermã, celelalte, la munca câmpului. Avem 14 ha de pãmânt pe care am pus lucernã si porumb, hranã pentru vaci.”
Marea problemã, lipsa pietii de desfacere
OFERTE DERIZORII…În ultimii ani, fermierii români au început sã se uite tot mai mult spre vacile de carne, deoarece, spun ei, sunt mult mai profitabile din punct de vedere al subventiilor acordate, iar deficitul de carne pe piata europeanã este destul de mare. Un alt avantaj îl reprezintã ritmul de crestere a unui vitel de carne, care în 18-20 de luni poate sã ajungã si la 600 de kilograme. Aceste lucruri îi sunt cunoscute si lui Ioan Profir. Tânãrul fermier vasluian spune cã în Vaslui piata de desfacere a cãrnii de vitã este aproape inexistentã, iar acolo unde existã este nesatisfãcãtoare. “Oferta de 5-5,5 lei pe kilogramul de carne de vitã ni se pare o bãtaie de joc la adresa noastrã, a crescãtorilor. Tocmai de aceea m-am orientat spre piata arabã, abatoare din Iasi, Suceava. Am înteles cã si la Botosani se oferã un pret mai bun fatã de ce se oferã prin zona noastrã. Sper ca în viitorul apropiat, crescãtorii de animale sã fie mai respectati din acest punct de vedere.” a mai afirmat Ioan.
