UMILITOR…Trãiesc sub cerul liber, numai din mila vasluienilor. Se roagã la Cel de Sus sã nu plouã ca sã poatã rezista pânã a doua zi. Sunt atât de bolnavi încât o simplã rãcealã le-ar putea aduce sfârsitul. Este povestea cruntã de viatã a doi frati dintr-o localitate de lângã Husi, care au ajuns sã-si ducã bãtrânetile pe strãzile Vasluiului.
Cei doi frati, Laurentiu si Eugen Cires, n-au dus tot timpul o viatã atât de grea. În tinerete au fost soferi de camion în Constanta. Din 1977 au fost nevoiti sã renunte la muncã, din cauza stãrii de sãnãtate tot mai precare. Au avut un apartament în Husi pe care l-au vândut pentru a-si ajuta copiii. De câtiva ani, acestia si-au gãsit linistea la Centrul Medico-Social din Bãcesti. Spun cã din punct de vedere al dotãrilor si al personalului de acolo, nu existã comparatii cu alte centre din judet. “Din cauza bolilor de care sufãr, dar si din cauza problemelor sociale, am fost internat în mai multe centre din Vaslui, dar si din alte judete vecine. Ce am gãsit la Centrul de la Bãcesti nu se comparã cu niciun alt centru din judetul nostru. În primul rând, personalul este foarte atasat de bolnavi, în al doilea rând dotãrile centrului care sunt ca cele ale unui hotel de lux. Nu în ultimul rând, conducerea administrativã care este foarte atentã cu problemele fiecãrui pacient internat acolo. Un adevãrat rai pentru oamenii necãjiti si bolnavi” si-a început povestea Eugen Cires.
Cazati în aceeasi camerã cu socrul lui Stefan Hruscã
Viata celor doi frati în Centrul Medico-Social din Bãcesti se aseamãnã într-o micã mãsura cu cea a contelui de Monte Cristo. Pentru ei, cel care a jucat rolul Abatelui Faria a fost socrul cântãretului Stefan Hruscã. “ Am avut ocazia de a sta în aceeasi camerã cu tatãl sotiei lui Stefan Hruscã, domnul Crãciun Toader. Cât timp s-a aflat în câmpul muncii, a fost profesor universitar. Acum, la bãtrânete, familia lui a luat decizia sã-l cazeze la Centrul de la Bãcesti. Un om foarte întelept, de la care am învãtat foarte multe. Tin minte cã într-o iarnã a fost vizitat de fata lui si de Stefan Hruscã. Pentru noi a fost o mare bucurie sã avem o asa mare personalitate acolo. Am fãcut poze împreunã, oamenii s-au bucurat foarte mult”, a spus Laurentiu Cires.
Dati afarã din cauza unei sticle de vin pe care nici mãcar n-au bãut-o
Situatia celor doi frati a început sã se complice pe data de 19 iunie a acestui an, când Laurentiu, fratele mai mic, a introdus în centru o sticlã de vin. “Am vrut sã facem o pomanã si sã dãm câte un pahar de vin în amintirea sotiei fratelui meu care a murit cu ceva ani în urmã. Stiam cã lucrul ãsta e interzis, dar am zis cã un pahar nu se va cunoaste. Nici n-am apucat sã intru cu sticla în centru cã cineva de acolo m-a si pârât la director. Probabil ca pedeapsã, la ora 1 dimineata, ziua urmãtoare, am fost luat cu ambulanta si transferat la Psihiatrie la Vaslui. Am stat la gratii pânã la 7 dimineata, dupã care am fost transferat la sistem deschis, unde am mai stat internat pânã pe 26 iunie”, ne-a spus Laurentiu Cires. Pe 22 iunie, la trei zile de la disparitia fratelui sãu, Eugen i-a cerut voie directorului sã se ducã sã-l viziteze pe Laurentiu la spital. “S-a fãcut comisie care a analizat cererea mea. L-am întrebat pe domnul director dacã mai am loc când mã întorc si mi-a zis cã nu. Am ales sã mã duc dupã fratele meu, iar de atunci si pânã azi, amândoi dormim pe strãzile din Vaslui. Pe bãnci, sub poduri, pe unde apucãm. Asa bãtrâneti am ajuns sã trãim” a mãrturisit Eugen.
“Am fost lucrati de colegii invidiosi”
La Centrul Medico-Social din Bãcesti sunt cazate toate categoriile sociale de persoane. De la fosti profesori universitari, pânã la cei mai necãjiti oameni din comunã. Cei doi frati sunt convinsi cã au fost dati afarã de angajatii aflati în subordinea directorului, dar si de ceilalti colegi. “Domnul director e un om cu inimã mare. Ne-a dus în excursii, ne-a vorbit tot timpul frumos. Nu avem sã-i facem vreun repros. N-a luat el decizia sã ne dea afarã. Sau dacã a luat-o a fãcut-o sfãtuit de câtiva din subordonatii lui, dar si de colegi de-ai nostri. Acolo, în centru, este o mare luptã între cei care sunt de-ai locului si cei care sunt din alte localitãti. Noi, fiind de pe lângã Husi, am fost tot timpul priviti cu un ochi rãu de ceilalti pacienti. Altfel nu-mi explic cum eu, care iau 20-25 de pastile pe zi din cauza bolilor de care sufãr si care abia pot sã merg, am fost dat afarã, iar altii care sunt perfect sãnãtosi, sunt în continuare cazati acolo”, a mai spus Eugen Cires.
Hrãniti de politistii locali din Vaslui
De pe data de 26 iunie si pânã azi, cei doi frati îsi duc viata pe strãzile din Vaslui, apelând la mila trecãtorilor. “Dormim pe bãncile din oras, aproape de stradã din cauzã cã noaptea sunt multi tineri rãi. Ei cred cã dacã avem bagaje avem si bani, dar noi suntem vai de capul nostru. Stãm lângã stradã cã dacã se întâmplã ceva cu noi sã vadã politistii care patruleazã. Am dormit si lângã poarta Spitalului Judetean, pe niste cartoane. Ne-au luat niste politisti locali la întrebãri. Dupã ce le-am spus prin ce am trecut, li s-a fãcut milã de noi. Ne-au cumpãrat un suc, o pâine si niste pateuri. Oameni de treabã. Tot ce vrem e sã ne ducem la Centru, domnul director sã ne primeascã înapoi. Nu vrem ca la bãtrânetile noastre si la bolile pe care le avem sã trãim ca niste câini pe sub poduri si prin canale. Poate îsi face cineva milã si de noi” au mai spus, printre lacrimi, cei doi frati.
