ASTRONOMIE Aspectul cerului în aceastã lunã este predominat de constelatiile cerului de varã, ce sunt vizibile în conditii foarte bune seara, imediat dupã ce se lasã întunericul. Iulie este luna când seara, înspre orizontul sudic, se observã steaua Antares din constelatia Scorpius (Scorpionul). Culoarea rosie a stelei i-a inspirat pe astronomii antici sã ii dea numele de „Rivalul lui Ares (Marte)” adicã „Antares”. Steaua nu se ridicã mult deasupra orizontului, dar se remarcã usor. Scorpius are forma literei „S” si se continuã înspre est cu Sagittarius (Sãgetãtorul) si înspre vest cu Libra (Balanta). În apropiere de constelatia Scorpionul, pe teritoriul constelatiei Balanta se gãseste planeta Saturn, ce se poate observa în conditii foarte bune în luna iulie. Înspre sud-vest se aflã steaua Spica din Virgo (Fecioara). Deasupra lui Spica se aflã Arcturus din Bootes (Boarul), iar la vest de aceasta gãsim o constelatie compusã din stele slabe ca strãlucire, Coma Berenices (Pãrul Berenicei). Acolo se aflã mii de galaxii situate la 60 de milioane de ani luminã depãrtare de Soare. Tot în Coma Berenices întâlnim un roi stelar observabil prin binocluri. Contine aproximativ 20 de stele si se aflã la sud de steaua gamma din constelatie. Mai înspre vest întâlnim constelatia Leo, a cãrei „coadã” rãmâne deasupra orizontului pânã la miezul noptii. Înspre nord-vest se aflã Ursa Major, cunoscutã la noi dupã numele de „Carul Mare”. Carul este compus din sapte stele, aflate toate sus pe cer, în spatiul dintre orizont si zenit. Înspre nord gãsim „Ursa Micã” si Steaua Polarã care indicã nordul ceresc. Între cele douã constelatii se aflã coada „Dragonului” (constelatia Draco). Aceasta serpuieste printre stele, ajungând undeva deasupra stelei Vega din constelatia Lyra. Vega se apropie din ce în ce mai mult de zenit. Este însotitã de stelele Deneb (la nord-est, stânga-jos) si de Altair (la sud-est, dreapta-jos). Împreunã formeazã „triunghiul de varã”. Un fenomen astronomic interesant se va produce la începutul lunii iulie: conjunctia Venus – Jupiter. Cele douã planete vor fi aparent aproape una de alta. Noi, astronomii, numim acest fenomen conjunctie. Genul acesta de evenimente astronomice nu au nici o importantã stiintificã, în schimb momentul este un bun prilej pentru promovarea si popularizarea astronomiei. Maximul conjunctiei a fost pe 1 iulie, ora 5:14 când distanta aparentã dintre Jupiter si Venus a fost de 0.3 grade.
(Material realizat cu ajutorul muzeografului Ciprian Vântdevarã, presedintele Astroclubului “Perseus” din Bârlad)
