AGHIAZMA MICÃ În fiecare an, în prima vineri dupã Paste, Biserica Ortodoxã sãrbãtoreste Izvorul Tãmãduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit sã arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Astãzi se sfintesc apele, la bisericile si mânãstirile care au ca hram aceastã mare sãrbãtoare, apã care se va numi Aghiazma Micã.
Numele de “Izvorul Tãmãduirii” aminteste de o serie de minuni sãvârsite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. În aceastã zi, la biserici se oficiazã slujba de sfintire a apei, sau Agheasma Micã, pe care oamenii o beau dimineata, pentru întãrire trupeascã si sufleteascã. Multi crestini merg astãzi la mormintele celor dragi pentru a da de pomanã, a îngriji locurile de veci si a-si aminti cã ceea ce au fost cândva cei morti vor ajunge si ei atunci când lumânarea vietii se va stinge. Astãzi se face sfintirea apei mici, în biserici sau în fântâni si izvoare, iar în unele pãrti, preotii fac si botezarea caselor credinciosilor cu apã sfintitã.
Ce este ,,Izvorul tãmãduirii”?
În calendarul crestin-ortodox, în ziua de vineri din Sãptãmâna luminatã, adicã perioada cuprinsã între Duminica Învierii sau a Sfintelor Pasti si Duminica Tomii sau prima dupã Înviere, figureazã una din sãrbãtorile foarte scumpe pietãtii ortodoxe. Ea poartã numele de Izvorul Tãmãduirii si este o sãrbãtoare cu „tinere”, adicã având slujba sãvârsitã în bisericã, o zi bisericeascã importantã în care se face slujbã si mai ales Sfânta Liturghie, urmatã de sfintirea micã a apei. Sãrbãtoarea este închinatã Maicii Domnului si face parte din asa – numitele sãrbãtori mici, închinate Prea Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Conform practicii si traditiei bisericesti, dintre toti sfintii cinstiti în ortodoxie, Maica Domnului are cele mai multe sãrbãtori închinate ei. Dintre acestea, patru sunt socotite ,,mari” si incluse adesea în manualele teologice, ca si în iconografia de pe catapeteasmã, în rândul praznicelor împãrãtesti. Aceste sãrbãtori sunt: Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie) numitã si Sfânta Maria Micã, Intrarea în Bisericã sau Ovidenia ori Vovidenia (21 noiembrie), Bunavestire sau Blagovestenia (25 martie) si Adormirea Maicii Domnului sau Uspenia (15 august). Alãturi de aceste sãrbãtori mari, mai existã sapte sãrbãtori de mai micã importantã închinate Maicii Domnului, care ne amintesc anumite momente din viata ei. Între acestea se numãrã si Izvorul Tãmãduirii, care se bucurã de mare cinstire, deoarece cade mereu Vineri în Sãptãmâna luminatã sau pascalã. Sãrbãtoarea îsi trage denumirea de la o minune sãvârsitã de Maica Domnului prin apa unui izvor cu putere tãmãduitoare, descoperit de un crestin pios, pe nume Leon, prin mijlocirea Maicii Domnului. Ajungând apoi în functie importantã de stat al Imperiului de Rãsãrit (457-474), el a înãltat pe acel loc în anul 457 o bisericã numitã „Izvorul tãmãduirii”, închinatã Maicii Domnului. Biserica a fost restauratã si îngrijitã de împãratii Iustinian, Vasile Macedoneanul si Leon Înteleptul. Biserica „Izvorul tãmãduirii” a devenit apoi un centru de manifestare a puterii si milostivirii Maicii Domnului fatã de cei în suferintã. Alãturi de Mântuitorul, care se aratã în aceastã sãptãmânã ca izvor al vietii si învierii noastre, Maica Domnului apare ca ocrotitoare a vietii noastre si „Izvor al tãmãduirilor”.
