Peripetiile primarului de Rafaila, în Germania
DECLARATIE SOC “Mi-au furat tot ce am cumpãrat pentru copii, inclusiv adidasii cei noi”
EXCLUSIVITATE De trei sãptãmâni, primarul comunei Rafaila, Constantin Fânariu, este la pat si încearcã sã înteleagã ce i s-a întâmplat, atât în momentul accidentului suferit la volanul autobuzului pe care îl conducea, în zona orasului Frechen, din Germania, cât si ulterior acestui accident, când s-au fãcut tot felul de presiuni financiare asupra sa. Primarul are un gust amar în gurã, când vine vorba de corectitudinea nemtilor fatã de victimele accidentelor de pe autostrãzi. “Mi-am gãsit, când mi-am revenit la spital, doar o geantã cu hainele mele personale. Restul, tot ceea ce am cumpãrat din Belgia pentru copii, inclusiv adidasii, i-au furat, nu stiu cine. Tot ce a fost nou în autobuz a dispãrut si nimeni nu mi-a spus ce s-a întâmplat cu bunurile mele”, a spus, ieri, primarul Fânariu, într-o discutie cu reporterii de la Vremea Nouã. Acesta a sunat, ieri, la prânz, la consulatul României de la Bonn, pentru a cere ajutor juridic de urgentã, mai ales cã nu stie limba germanã si este pus sã plãteascã o sumã exorbitantã cãtre firma care i-a remorcat autobuzul pânã într-un garaj. Rãspunsul functionarilor de la consulatul românesc l-a lãsat mascã pe primar: “Domnule, cãutati-vã avocati în România, noi nu vã putem ajuta cu nimic!” Nu a fost deloc ajutat de consulat, ceea ce l-a pus sã exclame: “Îi plãtim degeaba pe acesti functionari, nu ne ajutã dacã avem probleme, ca români”.
De pe patul de spital din orasul Frechen – “mi s-a spus cã e o clãdire cu 12 etaje, dar eu nu am vãzut nimic, de trei sãptãmâni, de când stau aici” – primarul Fânariu a acceptat sã discute cu reporterii Vremea Nouã despre momentele cumplite prin care a trecut. “Sunt de trei sãptãmâni în acest spital, de pe 19 martie. Într-o searã de joi am avut accidentul (conform informatiilor initiale, accidentul s-ar fi petrecut pe 29 martie, n.r.). Am cumpãrat acel autobuz din Belgia, undeva la granita cu Germania, dupã ce am mers mai multe zile si am vãzut tot felul de oferte. Cred cã am mers cam 100 de kilometri pânã în zona orasului în care mã aflu acum, la Frechen, la volanul autobuzului. Am oprit într-o benzinãrie de pe autostradã, eram împreunã cu niste prieteni foarte buni. Acolo, la benzinãrie, am alimentat si mi-am luat rãmas bun de la prietenii mei, care s-au întors în orasul lor, iar eu urma sã conduc pânã la Koln, la vreo 20 de kilometri distantã, unde urma sã fac o pauzã de 45 de minute. Am iesit din acea benzinãrie pe scuarul care este destinat masinilor care se înscriu în trafic, pe autostradã, am mai mers vreo 2-300 de metri, dupã ce am intrat pe prima bandã de lângã benzinãrie, când m-a lovit din spate acel TIR. Probabil, din câte am auzit, masina era pe pilot automat si soferul nu era atent în acel moment, s-o fi aplecat sã ia ceva, când a vãzut autobuzul meu si a tras de volan în stânga. M-a lovit în plin, eu m-am dus în partea dreaptã a autostrãzii si m-am lovit foarte tare de un stâlp, iar TIR-ul s-a izbit de partea stângã, cred cã era 11 noaptea când s-a petrecut accidentul. M-am trezit la spital, a doua zi, ultimele imagini erau cu niste tineri care au încercat sã mã scoatã din masinã si personal medical care îmi tãia hainele de pe mine, ca sã îmi acorde prim ajutor. Am lesinat si m-am trezit a doua zi la spital. Am fracturã la femur, gamba fisuratã, patru coaste rupte, care au intrat în plãmâni, sunt lovit si la cap si la mânã. Nu stiu cum de am scãpat cu viatã, stâlpul de pe autostradã s-a înfipt la un metru în spatele soferului, probabil cã eram mort acum. M-a operat un medic, cred cã este un român, sunt doi medici români în acest spital, unul este la Chirurgie, un domn Lãzãrescu. Si-a luat omul concediu, câteva zile, dar m-a întrebat dacã vreau sã-mi scurtez convalescenta cu trei-patru zile, cã ar putea sã mã opereze pe coloanã, însã eu nu am vrut si stau în continuare întins în pat”, spune primarul de la Rafaila.
În spitalul în care se aflã primarul Fânariu, este personal medical din multe tãri, iar acesta se întelege foarte greu cu medicii si asistentele, nestiind limba germanã. “Nu prea poti sã te întelegi cu ei. Astept sã vinã medicul, sã mã consulte la coloanã, mi-a spus cã e fisuratã. Cât priveste autobuzul, am o cunostintã la Koln, care a vorbit cu firma care a luat masina de pe autostradã, iar acolo i s-a spus cã a fost dusã într-un garaj de-al lor si cã trebuie sã le dau 6.000 de euro. Eu am spus cã ar trebui sã ia bani de la firma de asigurãri, aveam asigurare de 30 de zile pe acest autobuz. Nu a venit nici soferul de TIR care m-a lovit, nu m-a contactat nici firma care detine acest TIR. Au venit la mine un domn de la politia din Frechen si unul de la Koln, probabil are legãturi cu ambasada, mi-au adus actele masinii. În rest, telefonul l-am gãsit la spital, când mi-am revenit, ca si geanta de haine pe care le luasem de acasã. Tot ce am cumpãrat pentru copii si pentru acasã, cadouri, au dispãrut, inclusiv adidasii. Mi-au furat toate bagajele cu lucruri noi si mi-au lãsat doar hainele mele de schimb. Nu sunt vinovat, eu m-am asigurat când am intrat pe banda de mers, cred cã am circulat cam 2-300 de metri, când am fost lovit cu vitezã din spate. Nu eram obosit, abia dacã fãcusem 100 de kilometri, cred, deci nu aveam cum sã gresesc eu, m-am asigurat. Nu-mi închipui ce a fãcut soferul de TIR, ori a adormit la volan, ori nu era atent de nu m-a vãzut, eram cu ditamai autobuzul”, mai spune primarul.
“Mi-au propus oferte de 40-50 de euro, sã le vând ceea ce a rãmas din autobuz”
Firma care a remorcat epava de pe autostradã a angajat un avocat, iar acesta i-a pus în fatã o notã de platã de 6.000 de euro. “Nu stiu limba germanã, nu înteleg nimic din ce spun. Cum sã le plãtesc 6.000 de euro, dacã nu sunt vinovat? M-au sunat vreo trei-patru de aici, cicã îmi oferã 30-40 sau 50 de euro pe masinã, e distrusã total, nu mai ai ce face cu ea. În bãtaie de joc totul”, a mai spus primarul la prânz. Cu ajutorul unor cunostinte, a fãcut rost de numãrul de telefon al consulatului de la Bonn. A sunat, ieri dupã-amiazã, plin de sperantã, crezând cã va primi ajutor juridic de la consulat, mai ales cã nu stie o boabã de germanã. “Nu stiu legislatia din Germania, nu stiu nimic”, ne-a spus primarul, în speranta cã va fi ajutat de conationali de-ai sãi. Surprizã! Când a sunat la consulatul românesc de la Bonn, a fost plimbat de la un birou la altul, ca sã i se spunã pânã la urmã: “Domnul meu, dati un telefon în România, sã vi se angajeze un avocat!”. “Îi plãtim degeaba pe acesti functionari de la consulat”, ne-a spus primarul, dezamãgit. În cursul serii, a fost contactat de o doamnã din Germania, originarã din România, care a rãmas impresionatã de drama primarului si a promis cã îi va acorda ajutor specializat, pentru a rezolva problemele din instantã ale acestuia.
