ACASÃ LA CUZA…Sãrbãtoarea Unirii Principatelor, marcatã la Husi printr-o interesantã lectei de istorie despre marele domnitor
EMOTII…Nu au fost prea multi husenii care au venit la solemnitatea pregãtitã de autoritãtile locale, pentru cinstirea zilei de 24 Ianuarie, însã cei prezenti au fost încântati sã ia parte la o necesarã lectie de istorie, cu semnificatii amplificate de prezenta ostasilor, dar si a copiilor îmbrãcati, în cinstea sãrbãtorii, în mândrele straie populare. Profesorul Costin Clit, excelent orator, a subliniat o concluzie, bunã de luat aminte: “Noi, românii, nu avem recunostintã fatã de conducãtori”! Acesta a fãcut si trecere în revistã a reformelor lui Cuza, de la secularizarea averilor mãnãstiresti, urmatã apoi de reforma agrarã, cât si înfiintarea unor institutii vitale functionãrii statului, într-o excelentã lectie de istorie despre marele nostru domnitor.
JENANT… Hora Unirii are o conotatie aparte, nemai-vorbind despre semnificatia acesteia. Mos Ion Roata ar face criza de nervi daca ar vedea cum s-a jucat hora, la Husi, în jurul unei fãntãni arteziene goale. Inedit ar fi fost, daca organizatorii ar fi umplut-o cu vin.
În dimineata zilei de 24 Ianuarie, doi preoti au slujit la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din parcul care îi poartã numele, rugându-se pentru dãinuirea, peste veacuri, a memoriei care îl cinsteste dupã merit. Au fost prezente oficialitãtile locale, în frunte cu primarul Ioan Ciupilan, prefectul Andrei Puicã, subprefectul Mircea Gologan, precum si reprezentanti ai structurilor locale ale MAI, alãturi de militarii Batalionului 202 Apãrare CBRN “Gh. Teleman”. Nu au lipsit nici membrii ansamblului “Trandafir de la Moldova”, ai cãror discipoli au venit îmbrãcati în costum popular. Au fost prezenti si reprezentantii Colegiului National “Cuza Vodã” Husi, cei care, prin rezultatele lor scolare, poartã cu cinste numele marelui domnitor. Dupã Te Deum, s-au rostit alocutiuni. Din partea militarilor, însusi comandantul Adrian Vasile Perdun a transmis un mesaj succint, dar plin de condescendentã pentru momentul istoric evocat, iar profesorul Costin Clit a sintetizat o micã lectie de istorie, despre însemnãtatea zilei de 24 Ianuarie. În final, participantii s-au prins în Hora Unirii.
Primarul Ioan Ciupilan: “sã încercãm sã rãmânem tot timpul uniti”!
“Domnule prefect, domnule subprefect, domnilor ofiteri, onoratã adunare. Ne-am adunat astãzi aici sã sãrbãtorim cei 156 de ani de la realizarea Unirii Tãrii Românesti cu Moldova. Este un prim pas care s-a realizat, de a aduce România în granitele pe care ni le-a lãsat Burebista, asa cum a vrut si a reusit pentru o perioadã scurtã, Mihai Viteazu. Este de apreciat faptul cã liderii politici din acea vreme au lãsat deoparte interesul politic si au pus mai întâi interesul tãrii si al neamului românesc, de a realiza statul suveran si independent, România. Este de competenta noastrã, de datoria noastrã sã îi comemorãm pe acei care au contribuit la unirea Tãrii Românesti cu Moldova. Este de datoria noastrã sã transmitem tinerilor cã cea mai mare realizare a noastrã este sã rãmânem uniti, independenti, sã-i cinstim pe cei care nu vor decât binele României, si sã încercãm si noi, toti factorii politici de astãzi, sã contribuim la dezvoltarea României, la crearea unui trai mai bun si, de ce nu, sã încercãm sã rãmânem tot timpul uniti. La multi ani, România! La multi ani, tuturor!”, a spus primarul Ioan Ciupilan.
Preotul Marcel Miron: “Cei care mãrturisesc idealul celor care au înfiintat si au fãcut aceastã Unire sunt vii”!
“Ne aflãm cu sufletele vioaie si înviorate, pentru cã, iatã, comemorãm pe cei mai buni, pe cei care au lãsat interesele lor personale, acum 150 si ne-au oferit nouã bucuria ca românii sã fie împreunã. Nu toti românii suntem împreunã, dar cei care stiu cã sunt români, cei care cred cã destinul României este etern, cei care mãrturisesc idealul celor care au înfiintat si au fãcut aceastã Unire, ei sunt vii, viii neamului nostru, vii în Împãrãtia lui Dumnezeu, vii pe aceste plaiuri frumoase. Pacea Dumnului pentru toti, în veci! Amin!”, a transmis preotul Marcel Miron.
Prefectul Puicã: “Sã ne comemorãm înaintasii, cei care si-au dat si viata ca România sã fie România”
“Onoratã audientã, 24 Ianurie 1859, Mica Unire, asa cum o cunoastem este o zi importantã în istoria noastrã, a românilor. Domnitorul A. I. Cuza a avut o viziune. A încercat sã treacã peste toate nedreptãtile, a încercat sã uneascã Tara Romaneascã si Moldova, în asa fel încât, astãzi, România sã fie unde este, un stat unit, suveran si lber. Iar faptul cã astãzi suntem aici, autoritãti judetene, autoritãti locale, structure ale MAI, ale MApN, elevi, înseamnã cã stim sã ne comemorãm înaintasii, cei care si-au dat si viata ca România sã fie România. La multi ani, români, la multi ani tuturor!”, a spus prefectul Andrei Puicã.
Profesorul Clit si istoria nettiutã despre Al. I. Cuza
LECTIE DE ISTORIE…”Prin reformele sale, Alexandru Ioan Cuza s-a impus ca om al poporului si al tãranilor, din mijlocul cãrora venea. Mã bucur cã husenii se folosesc de acest prilej pentru a evoca figura celui nãscut aici. Existã voci care spun cã a fost botezat la Biserica <<Sfântul Nicolae>> din spatele nostru. Pe o carte veche se afla o însemnare în acest sens. Husul si împrejurimile sale au dat cel putin trei oameni care au avut rol decisiv în înfãptuirea Micii Uniri. În primul rând, îl reamintesc pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, dar nu trebuie sã îl uitãm pe Anastasie Panu, cel care, la un moment dat, i s-a împotrivit, fãcând parte din monstruoasa coalitie. Si pentru cã aici suntem aproape, în preajmã, vreau sã vã spun si sã ne rãmânã în memorie, cã pe locul unde se afla clãdirea veche a liceului <<Cuza Vodã>> s-au aflat casele lui Anastasie Panu, pe care le-a vândut Episcopiei, s-a înfiintat seminarul, iar, la 1913, s-au demolat si s-a ridicat actuala clãdire, monument istoric. Dar sã ne întoarcem la esenta evocãrii de astãzi: de ce românii l-au iubit pe A. I. Cuza si, iatã, astãzi, în 2015, ne gândim la el si ne întrunim pentru a-i aminti faptele. Cele mai multe dintre reformele sale le-a fãcut cu Mihail kogãlniceanu. Mai mult, datoritã opozitiei clasei politice, care avea o reactie negativã fatã de reforme, a introdus un regim autoritar. Deci reformele sale au fost înfãptuite printr-o mânã forte. Prima lege pe care a dat-o el a fost legea secularizãrii averilor mãnãstiresti. Dupã ce, în 1860, desfiintase douã mãnãstiri în Moldova si foarte multe schituri, el avea nevoie de pãmântul mãnãstirilor, fiindcã trebuie sã spunem cã atât mãnãstirile închinate la locurile sfinte, dar si cele pãmântene, detineau imense mosii. O treime din pãmântul tãrii se afla sub stãpânirea mãnãstirilor. Si acest pãmânt a folosit pentru reforma agrarã, prin care i-a împroprietãrit pe tãrani, cei care i-au purtat vesnicã recunostintã. Deci, iatã, mai ales în mãnãstirile grecesti, slujbele se tineau în limba greacã, in limba slavonã chiar. Deci, nimeni nu le întelegea. Cuza le-a dat o loviturã mortalã. De altfel, egumenii greci au plecat la muntele Athos sau în Orient cu cãrutele si carele pline de documente, dar si de odoare. Si vã aduc aminte de egumenul Nil de la mãnãstirea Floresti, care a topit toate odoarele si le-a dus în Grecia. Si astãzi documentele noastre vechi, documente de proprietate de la Stefan cel Mare, Alexandru cel Bun, foarte multe se aflã la locurile sfinte. Grecii n-au crezut niciodatã în dãinuirea reformelor lui Cuza. Si astãzi se gândesc la recuperarea acestora. La Bruxelles existã o comisie care se ocupã de aceste probleme, în care dominã grecii, si putem observa cã fondurile europene, în ramura aceasta eclesiasticã, se îndreaptã cãtre mãnãstirile care odatã au fost închinate, gândind cã le vor recupera si astãzi. Iatã, clasa politicã, din cauza acestor reforme, s-a gândit sã-l rãstoarne pe A. I. Cuza de la putere si l-a rãsturnat. As dori sã amintesc câteva din reformele sale: legea comunalã. De la A. I. Cuza avem transformarea districtelor în judete, avem comunele si primarii. Pe urmã, codul penal si de procedurã penalã, codul civil, codul criminal si comercial, copiate aproape din cele ale lui Napoleon Bonaparte, care constituiau un element de modernitate. Pe urmã, legea organizãrii Armatei. Cuza a creat Armata modernã. Ostasii l-au iubit pe A. I. Cuza. Pe urmã, avem legea instructiunii publice. Este cel care a întemeiat Universitatea A. I. Cuza din Iasi, sfintitã la 26 octmbrie 1860 si cea de la Bucuresti, la 4 iulie 1864. A înfiintat Ministerul de Externe. În noaptea fatidicã de 10 – 11 februarie 1866, liberalii si conservatorii si-au întrunit eforturile si l-au fortat pe A. I. Cuza sã pãrãseascã tara si sã ia calea exilului. Pentru a nu atrage opozitia Armatei, Cuza a fost obligat sã treacã printre douã siruri de ostasi, întorsi cu spatele, fiindcã soldatii erau tãranii tãrii. Îl iubeau. Si, astfel, Cuza a ajuns în gara de la Brasov, unde, sã spunem, într-un mod fatalist, acolo era pictat chipul lui Mihai Viteazu. Si el si-a asumat, sã spunem, sfârsitul pe care l-a avut Mihai Viteazu, într-o altã barierã. Si a rostit cuvintele: <<Sã dea Dumnezeu sã îi fie tãrii mai bine fãrã mine, decât cu mine”. A murit la Heidelberg, în 1873, în amarul exilului. Noi, românii, nu avem recunostintã fatã de conducãtori si vedem pe Alexandru Ioan Cuza, sfârsind în exil, pe Ion Antonescu executat, pe Nicolae Ceausescu executat, pe actualii presedinti huiduiti sau, eu stiu, alte lucruri… Deci, ne lipseste aceastã recunostintã. Fie ca momentul de fatã sã ne uneascã si sã nu ne dezbine! Vã multumesc frumos!”, si-a încheiat alocutiunea profesorul Costin Clit.