PLÃCERE Iarna, oricât ar fi de frig, cei care iubesc pescuitul nu pot sta departe de iazuri. “Microbul” este atât de puternic pentru ei, încât meritã orice risc. De altfel, pescuitul la copcã nu e atât de costisitor. Douã sau trei undite sunt suficiente, o frezã pentru gheatã si, de ce nu, un ceai fierbinte sau o tuicã fiartã, reteta perfectã pentru o partidã reusitã. În plus, au ocazia sã se întâlneascã si cu alti pescari, cu care pot depãna amintiri despre “monstrii” pe care i-au prins cândva. Din pãcate, în jurul Bârladului nu sunt prea multe locuri unde poti pescui la copcã. De aceea, cei mai multi aleg sã meargã la Ferma Piscicolã Iana, acolo unde existã o adevãratã traditie în ceea ce priveste acest sport.
Fãrã nicio exceptie, toti pescarii sunt de acord cu un lucru: când îti intrã în sânge, nu mai poti renunta. Dacã în lunile de varã nu se mai dezlipesc de ape, în sezonul rece numãrã zilele care au mai rãmas pânã când primãvara dã primele semne. Sunt totusi si câtiva care nu se pot dezlipi de iazuri nici iarna, indiferent cât este de frig. Chiar dacã nu prind nimic, ei spun cã asa se mentin în formã pentru noul sezon. Putin le pasã cã îsi riscã viata. Foarte multi bârlãdeni sunt pasionati de pescuitul la copcã. La fiecare sfârsit de sãptãmânã ei aleg sã meargã la Ferma Piscicolã Iana, unul dintre putinele locuri din judetul Vaslui în care se permite accesul celor împãtimiti de acest sport. “Nu doar pescarii din judetul Vaslui ci si din judetele învecinate stiu cã noi avem portile deschise indiferent de sezon. E o traditie pe care o pãstrãm an de an. Iarna suntem vizitati de foarte multi. Si nu putini. Avem mai multe specii de rãpitor, asa cã fiecare poate prinde dupã experientã sau dupã noroc”, ne-a declarat ing. Neculaie Enache, administratorul Fermei Piscicole Iana. Duminicã, pe Iazul 2, în jur de 15 pescari scoteau biban dupã biban. Nu erau de dimensiuni foarte mari, însã bucuria era imensã atunci când pluta se misca în apã. “Eu prefer pescuitul, altii preferã jocurile de noroc. Fiecare cu pasiunea lui. De mai bine de 15 ani pescuiesc la copcã. Îmi este foarte greu sã exprim în cuvinte cât este de minunat. Nu m-as da dus de pe baltã oricât de frig ar fi. Sunt cu prietenii mei, mai glumim, mai bem un pahar cu vin cald. Multi spun cã este riscant sã stai pe gheatã cã se poate rupe. Nu se rupe asa usor. Aici stratul de gheatã este foarte gros. Poti sã intri cu masina fãrã nicio grijã”, ne-a declarat Nelu Grigore. Printre ei sunt si pescari fãrã experientã la copcã. Au venit de curiozitate. “M-au convins prietenii mei sã vin. Pescuiesc de ani de zile, dar iarna nu am venit niciodatã pe baltã. Sunt de douã ore aici si a început sã-mi placã. Când te apuci uiti sã te mai lasi. Eu sunt din satul Fântânele, judetul Bacãu. La noi nu ai unde sã mergi iarna la copcã. Prietenii si toti cei pe care îi cunosc vin aici în fiecare an. Acum m-au convins si pe mine si sincer sã fiu nu-mi pare rãu”, a spus Sorin Nacu. Pescuitul la copcã nu este prea pretentios. Sunt suficiente câteva undite, o frezã pentru gheatã si chiar un “întãritor”. Cei care au mai multã experientã recomandã fire subtiri, 0.12 – 0,18, plute mici, iar ca momealã viermusi, larve de libelulã sau chiar mãmãligã. Se stie cã pe timpul iernii metabolismul pestilor se schimbã si unele specii se hrãnesc foarte putin sau deloc, intrând într-o stare de hibernare. Nu este si cazul rãpitorilor: stiuca, salãul sau bibanul, pesti care se hrãnesc cu puii altor specii mai putin active.
