SERIOS…Primarul Husului s-a tinut de cuvânt. De Crãciun pe Dric a ajuns lumina
ÎMPLINIRE…Mos Crãciun s-a întrecut pe sine anul acesta, la Husi! Cel mai frumos cadou pe care l-a putut aduce, în primul rând copiilor care, în familile lor, începuserã deja sã se obisnuiascã cu lumina difuzã si fumul înecãcios al lumânãrilor din încãperi, a fost curentul electric! “Ce banalitate!”, ar putea spune alti copii, care, de când se stiu, au tot confortul în casele lor, însã, pentru micutii de pe “Dric 2” si “Dric 3”, lumina electricã a fost un vis. Pentru Dragos, un pusti de sapte ani, care acum poate sã îsi facã lectiile pânã seara târziu, televizorul nu mai reprezintã un obiect de decor, iar brãdutul de Crãciun a fost mai strãlucitor ca niciodatã!
În cartierul “Dric 2”, în seara de 23 decembrie 2014, s-au aprins primele becuri. “Mare fericire a fost sã vedem cã avem luminã. Noi am stat aici doar câteva luni fãrã curent, dar vecinii au stat cam 6 ani, cu doi copii, la lumina lumânãrii”, spune Maria Gavrilescu, proprietara uneia dintre casele racordate deja la energia electricã. Casa spatioasã pe care familia ei si-a construit-o cu trudã are acum, dupã atâta timp, luminã în încãperi. Televizorul functioneazã, iar frigiderul, dar si alte obiecte electrocasnice nu mai sunt precum exponatele la muzeu. “Ne-am bucurat si, trebuie sã spunem cã dupã ani de zile, în care oamenii de pe Dric se duceau cu rândul la Primãrie, tot ca sã cearã racordarea la energie electricã, sperantele erau putine. Unii vorbeau cã va fi, altii cã nu va fi si nu mai stiam nici noi ce sã credem. Acum trei ani s-au pus stâlpii la iluminatul stradal, iar apoi s-au aprins becurile. Si era greu sã vedem cã în stradã se aprinde seara lumina, iar noi, în casã, ca sã facem un pic de mâncare, umblam pe lângã aragaz, cu paharul în care aveam lumânãri. A fost foarte greu, nu greu”, a mai spus Maria Gavrilescu, 52 de ani.
Copiii crescuti la lumina lumânãrii nu stiu ce e acela un televizor
În casa vecinilor sãi, un pusti de sapte ani îsi face temele! El stie cât de importantã este lumina electricã, întrucât a stat o vreme, cu pãrintii, la lumina umânãrii. Cel mai mult, Dragos, elev în clasa I, se bucurã de televizor. “La <<desene>> mã uit eu cel mai mult”, spune el, bucuros. O altã familie, care locuieste alãturi, a suferit cel mai mult. În jur de 6 ani au fost nevoiti sã stea, cu doi copii, la lumina lumânãrii. “Copilul cel mic, de 3 ani, nu stie ce e acela televizor. Cel mare stie, dar cel mic nici nu se uitã la televizor, chiar dacã sunt desene animate, pentru cã nu stie ce sunt ele, nu îsi dã seama. Dacã a deschis ochii în întuneric, la lumânare, bietul copil, de unde sã stie?!”, au spus vecinii.
Au nevoie de apã curentã si canalizare!
CEI DE PE DRIC PRIND CURAJ … Afarã se lasã noaptea, iar în cele câteva case de pe “Dric 2”, racordate la reteaua de iluminat casnic se aprind lumnile. “Uitati, acum avem si noi luminã la geam, ca toatã lumea civilizatã”, spun oamenii, glumind. Dincolo de curte însã, civilizatia se cam opreste. Noroiul face ca drumurile desfundate sã fie greu de strãbãtut si cu cizme de cauciuc, darãmite cu încãltãri… de oras. “Poate se vor face si drumurile într-o zi, dar acum de apã si canalizare avem nevoia cea mai mare. Cãrãm apã cu cãruta de la cismeaua Recea. Punem în bidoane, în ce avem. De spãlat, ne spãlãm în bãlii, desi avem si noi construite bãi. Cu apa si canalul e problema mai mare. Poate dã Dumnezeu sã le avem si pe acestea într-o zi. Noi nu cerem ceva degeaba, ci lucruri care ar fi trebuit sã fie într-un cartier nou. Multumim pentru cã s-a muncit mult pentru ca acum sã avem curent, mai ales muncitorii care au sãpat si pe ploaie, si pe vânt, dar mai este treabã de fãcut”, au spus oamenii de pe “Dric 2”. Trebuie mentionat faptul cã racordul la energia electricã a gospodãriilor nu este deloc ieftin. “Depinde de câtã distantã ai de la stâlp. Poate sã coste între 30 si 60 de milioane de lei vechi. Dar trebuie sã dai, cãci nimic nu mai e cum e lumina în casa omului”, a spus Maria Gavrilescu.