Ştiţi care este cel mai perisabil produs non-alimentar? Dar produsul cu cel mai scurt ciclu complet de producţie? Nu vă chinuiţi mintea, căci vorbim de unul şi acelaşi lucru: ziarul! Un ziar trăieşte doar 24 de ore. Se face în 24 de ore şi moare după alte 24. Ziarul este o efemeridă. Se clădeşte cu migală, dar şi după o cursă nebună, contra-cronometru. Se naşte ca o marfă de mare preţ, dar moare rapid şi fără mofturi, fiind înlocuit de o nouă ediţie, o altă primă pagină, o altă ştire.
Când azi e şi mâine şi ieri
Viaţa de-o zi a unui ziar nu se aseamănă cu ceea ce numim, convenţional, „o zi”. Deşi totul se consumă pe parcursul a 24 de ore, lucrurile sunt orânduite altfel decât după principiile astronomice. Ora 0.00 a unui ziar nu este la miezul nopţii, ci la 8,00 dimineaţă, când începe colectarea informaţiilor pentru ediţia următoare. E ca un fel de pâlnie, în care toată mea toarnă ceva, cumva de-a valma. Un singur lucru e sigur: nimic nu-i sigur! Nici măcar cât ai o mie de surse, căci ce ştie reporterul la, să zicem, ora 11,00, poate să nu mai fie deloc valabil la ora 16,00. Dar a doua zi, când apare ziarul în chioşcuri, mai este valabil ce am scris noi azi? Aceasta este dilema din fiecare zi a jurnalistului.
Primele ore ale ziarului sunt trăite muncind cu gândul la ce va fi mâine, când astăzi devine ieri. Sub acest deziderat încep toate şedinţele de sumar. La urma urmelor, nimeni nu e dispus să citească un ziar care îi spune doar ce a fost cu o zi în urmă. „No yesterday news”, ţipă anglofonii. Jurnaliştii trăiesc, aşadar, în două (dacă nu cumva trei!) universuri paralele. Dacă n-ai mintea vie, n-ai cum pricepe jongleria aceasta cu timpul. Şi-atunci dai greş. Iar publicul este neiertător cu cei care nu corespund standardelor. În acelaşi timp, dacă n-ai psihicul solid, n-ai cum parcurge cu bine acest drum care se-nvârte în spirală, iar şi iar, 365 de zile pe an. E mai mult decât rutină. Căci nu faci iar şi iar acelaşi lucru, ci faci iar şi iar ALT lucru. Complet diferit. E ca şi cum i-ai cere unui meşter să făurească în fiecare zi, cu aceleaşi scule şi cu aceleaşi materiale, lucruri complet diferite. Uneori absurd de diferite. Fără creativitate dusă până aproape de limita fantasticului n-ai cum răzbate. Sau poate că poţi răzbate, dar nu cu fruntea sus, ci doar târându-te prin mărăcinii lipsei de profesionalism.
„Pâlnia” înghite, cât e ziua de lungă, ştirile. De-a valma. Ideile alunecă apoi într-o fel de maşinărie sofisticată: redactorii. Aici totul capătă un soi de materialitate. Lucrurile se înlănţuie, se compară, se separă. Ideile capătă contur. Devin demers. Au scop. Pare simplu să faci o pagină din textele scrise de alţii. Doar pare. Însă nu-i chiar floare la ureche să-ţi iasă o poveste fluentă – fără repetiţii, fără stridenţe de limbaj, fără contradicţii – din opt-zece texte scrise de oameni complet diferiţi, cu mentalităţi diferite şi cu stiluri narative deloc asemănătoare. Înmulţiţi asta cu zece şi veţi avea imaginea întregului din fiecare zi. Înmulţiţi asta cu şase (căci corelaţiile nu se fac doar în şi între paginile unei ediţii, ci şi între toate ediţiile dintr-o săptămână) şi veţi descoperi cât de multe lucruri trebuie să ştie şi să ţină minte un editor. „Viaţa liberă” rulează aproape 1.000 de articole pe săptămână. O mie!
Fiecare jurnalist de la „Viaţa liberă” documentează şi scrie, în medie, cam 20 de articole de săptămână. Adică patru-cinci pe zi. Mai bine de jumătate dintre articole presupun documentări laborioase, care pot dura chiar şi o zi întreagă, deci totul este o cursă contra-cronometru. Cititorul vrea să afle TOT. Nu se mulţumeşte cu explicaţia că n-ai avut timp să scrii sau să documentezi. De aceea, ziua de lucru a ziaristului poate dura şi opt ore, dar şi 16 ore, căci condica de prezenţă este o noţiune abstractă în ţara făuritorilor de ziare.
La fel se întâmplă şi cu zilele libere. Ziarul trebuie să consemneze tot cea ce se întâmplă, şapte zile din şapte, 24 de ore din 24. Aşa că se lucrează ca la oţelărie, în ture. Pentru ziarişti, prima zi de lucru a săptămânii nu e luni, ci duminică, atunci când se plămădeşte ediţia de luni. Ultima zi a săptămânii este tot duminică, următoarea duminică, dat fiind că toate concluziile săptămânii încheiate se trag, în timp real, pe ediţia on-line. Fluxul de ştiri nu se opreşte niciodată, fie că e sâmbătă, fie că e duminică, fie că e Crăciunul, fie că este noaptea dintre ani… Ziaristul care lucrează jumătate de an la un articol există doar în filme. În lumea reală, un jurnalist documentează şi scrie peste 500 de articole în acea jumătate de an. Viaţa bate filmul!
Cititi mai mult: http://www.viata-libera.ro/eveniment/62218-25-de-ani-de-viata-libera-ziarul-galatiului-cotidian
