Acest articol este un mic gest reparatoriu pentru singurul disident autentic pe care l-a avut Vrancea, dl Liviu Ioan Stoiciu.
Poet consacrat şi scriitor, în 1989 a semnat celebra declaraţie-apel a scriitorilor ieşeni împotriva realegerii lui Nicolae Ceauşescu ca secretar general a PCR la Congresul 14 din noiembrie. A fost singurul gest public de împotrivire făţişă în contra dictaturii. În cartea sa„Jurnal stoic din anul Revoluţiei, urmat de Contrajurnal” scriitorul vrâncean rememorează printre atâtea amintiri legate de anul 1989 şi ”Nesfârşita zi de marţi, 5 decembrie”, ziua execuţiei cu public, ziua punerii la zid, ziua răfuielii Partidului cu deviaţionistul rebel, ziua procesului de tip stalinist, cum recent i se mai întîmplaseră lui Octavian Paler sau Ion Anghel Mănăstire. O asemenea punere în scenă era specifică partidului în scopul excomunicării, excluderii din rândurile sale a celor asfel anatemizaţi. În anii 50, sentinţele erau de cele mai multe ori împuşcarea sau detenţii cu ani mulţi de puşcărie. Între timp, regimul îşi mai tocise dinţii bigotismului, corupţia sistemică mai rosese din colţii lui ideologici, regimul se mai relaxase şi spectrul ameninţării cu moartea nu mai plutea aşa înfricoşător. Domiciliul obligatoriu, internarea forţată în secţiile de psihiatrie, datul afară din servici şi trimiterea la mină, ca să afli direct cum trăieşte clasa muncitoare, erau sancţiunile curente, la ordinea zilei.
Cititi mai mult: http://www.ziaruldevrancea.ro/opinii/1588811910-ultimul-proces-al-comunismului-vrancean-din-decembrie-89.html
